NANTAN LUPAN

Cărți, concerte și călătorii

Etichetă: Liviu Surugiu

Blogosfera SF & F: Sub Apa Dragonului Strâmb

4 out of 5 stars

Un nou volum colectiv: 10 autori, 10 povestiri, una pe cap de autor. Aș vrea să spun autori români, dar e un francez acolo. 

În sfârșit o carte pe care mi-a plăcut să o citesc.

Partea curioasă este că fix ultima povestire este cea care dă titlul cărții. pe copertă sunt trecuți autorii în ordinea apariției textelor din volum, de la stânga spre dreapta, dar de sus în jos. Înaintea fiecărei povestiri găsim o pagină cu descrierea autorului (câteva cuvinte despre cel ce a scris).

Volumul debutează foarte bine, după părerea mea, cu povestirea lui Daniel Timariu, „Octavia”, care face parte din lumea descrisă în seria „Tenebre”. Ceea ce m-a prins de la început este că deși n-am mai intrat în acest univers de mai bine de doi ani, de la publicarea primului volum, personajele îmi sunt la fel de familiare de parcă aș fi citit ieri. Cred că este o povestire excelentă de deschidere a unui volum fantasy: o incursiune într-o Timișoara reală suprapusă cu cea imaginară, cu lumea de dincolo, cea a tenebrelor, a celor ce nu sunt tocmai oameni, nu sunt neapărat îngeri sau demoni, ci diverse ființe fantastice, supranaturale.

Intrigă: 4 out of 5 stars

Personaje: 5 out of 5 stars

Ușurință în citire: 5 out of 5 stars

A doua povestire este semnată de Anamaria Ionescu și deși este una tristă, mi-a plăcut foarte mult. Cu această ocazie mi-a dat curaj să mă apuc de citit această autoare pe care am amânat-o mult prea mult (nu voit, ci lipsă crasă de timp). „Satul părăsit” este o poveste pe cât de reală, pe atât de fantastică. Aduce aminte de definiția literaturii fantastice și de scrierile lui Feri Balin.

Cea de-a treia povestire mi-a prilejuit reîntâlnirea cu Nadir, cel care deslușește misterele. „Prințul din Ceretkipi” este un basm în toată regula, care te ține cu sufletul la gură scris de Lucian Dragoș Bogdan.

Intrigă: 5 out of 5 stars

Personaje: 5 out of 5 stars

Ușurință în citire: 5 out of 5 stars

Și ca un făcut, ajungem iar în Timișoara și încă în cea reală, prin intermediul povestirii scrise de Lucian – Vasile Szabo, intitulată „Podul Traian iese din ceață”.

Prima dată (iar o premieră) când iau contact (cel puțin la nivel cognitiv) cu un text scris de Lucian – Vasile Szabo. Îmi place stilul autorului, e ok pentru texte polițiste (cum este acesta), pe alocuri amuzant – să te pomenești de unul singur într-o povestire scrisă de tine, e hilar – cu fantastica textului nu prea m-am înțeles eu, aș zice că face parte din genul lui Eliade – „La țigănci” – o abordare care nu mă pasionează, dar textul mi-a plăcut.

Intrigă: 3 out of 5 stars

Personaje: 3 out of 5 stars

Ușurință în citire: 5 out of 5 stars

Ehheeei și uite că am ajuns la „Erik și Dragon” un basm pentru copiii de toate vârstele scris de nimeni alta decât Teodora Matei. O reinterpretare a basmului (așa cum de altfel se menționează pe pagina de prezentare a autoarei), captivantă și jucăușă. I-a reușit, dacă mă întrebați .

Intrigă: 5 out of 5 stars

Personaje: 5 out of 5 stars

Ușurință în citire: 5 out of 5 stars

Și pe nesimțite ajungem în a doua parte a volumului, unde-l găsim pe Liviu Surugiu cu al său text filosofic despre vârstă: „Bătrânul din Florența”. Deși tema principală prezentă în povestirile și romanele scrise de Liviu este o împletire între religie și filosofie, textul de față curge lin și te poartă pagină după pagină de la început până la final. Poate descoperi elixirul tinereții veșnice…

Intrigă: 5 out of 5 stars

Personaje: 5 out of 5 stars

Ușurință în citire: 5 out of 5 stars

Povestirea lui Raymond Clarinard nu mi se pare că are ce căuta în acest volum. pare o filă din „La Medeleni”. „Ca și cum nimic n-ar conta” este un text subțire, ușor, de vară, chiar amuzant, ca un șpriț față de un vin fiert. Este un text banal, fără pretenții, o descriere pas cu pas a ceea ce face și gândește un motan aflat într-o casă (curte) la țară prin zona Sinaia. E amuzant, dar nu cred că se potrivește deloc cu tema volumului.

Intrigă: 2 out of 5 stars

Personaje: 2 out of 5 stars

Ușurință în citire: 5 out of 5 stars

Următoarea la rând este Cătălina Fometici care s-a încumetat să scrie o continuare a basmului de origine chineză „Turandot”, pe numele său „Blestemul lui Timur”. Nu pot reda în cuvinte greutatea și efortul pe care le-am simțit citind acest text. Este superb și Cătălina clar este pe podiumul literaturii nu doar fantastice, dar gothice românești, literaturii de mare încărcătură emoțională și a acelei literaturi care presupune o muncă imensă de documentare înainte să te apuci să scrii primele rânduri. Mulțumesc, Cătălina!

Intrigă: 5 out of 5 stars

Personaje: 5 out of 5 stars

Ușurință în citire: 5 out of 5 stars

Și uite așa am ajuns la cea de-a treia (și ultima) premieră pentru mine în materie de autori români: Monica Ramirez. Da, clar voi citi și celelalte serii pe care le-a scris și le va mai scrie. Din nou, factorul timp este puțin prea zgârcit cu mine, dar viața merge înainte. „Portal spre o dimensiune secretă” este o povestire superbă, pe care mai bine vă las să o descoperiți.

Intrigă: 5 out of 5 stars

Personaje: 5 out of 5 stars

Ușurință în citire: 5 out of 5 stars

Maestrul Dănuț Ungureanu încheie plutonul și volumul cu povestirea care dă titlul „Sub apa dragonului strâmb”. O povestire plăcută, despre carte, scris, citit, puțin comică pe alocuri. Un basm pentru copiii de toate vârstele

Intrigă: 3 out of 5 stars

Personaje: 3 out of 5 stars

Ușurință în citire: 4 out of 5 stars

Notă: Articolul face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a treia miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vrei să citești și alte impresii despre Sub apa dragonului strâmb, le găsești pe blogurile:

Dacă ești blogger și vrei să ni te alături, te așteptăm în grupul de facebook unde ne organizăm: Blogosfera SF&F.

Leapsa: Carti contemporane romanesti

Și aveam de gând să scriu un articol azi. Nu pe acesta, evident, dar dacă tot mi-a fost  pasată leapșa, eu zic să n-o mai lungim:

1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?
Cândva, demult, prin anii 90. Prima carte scrisă de un autor român contemporan a fost volumul de poezii „Moartea citește ziarul” de Mircea Dinescu.

2. De la ce autor român contemporan ai citit cele mai multe cărți?

Aici am egalitate între Lucian Dragoș Bogdan, Teodora Matei și Alexandru Lamba, pentru că de la fiecare am citit câte două cărți. Nu-i bai, că ajung și la ceilalți. Nițică răbdare, stimabile.

3. Cuplul preferat din cărțile românești contemporane.
Nikos și Rita din „Stăpânul castelului” de Teodora Matei. Pentru că deși provin din medii total diferite (cultură, scară socială, economic) Nikos și Rita aparțin unul altuia și pe lumea aceasta și pe cealaltă și în viața asta și în toate viețile ce vor urma. Deși nu sunt cuplul perfect, reprezintă acea legătură sufletească indestructibilă, care dăinuie dincolo de societate, geografie și timp. Reprezintă dragostea eternă și sufletul pereche în cel mai pur sens.

4. Eroul din cărțile românești contemporane în mâinile căruia ți-ai pune viața?
Gregory-Mathews Olafsson din „Arhitecții speranței”, pentru că e în stare să meargă până în pânzele albe pentru ceea ce el consideră a fi marea și unica sa dragoste, care, din păcate, se dovedește a fi o mare iluzie.

5. Fantasy sau romance românesc?
Fantasy în toate formele lui, deși romance-ul românesc mi-a dovedit că poate fi de bună calitate, nefiind excesiv de siropos și/ sau neînghițibil.

6. Cărți românești – nume românești? Sau cărți românești – nume străine?
Depinde foarte mult de locul și timpul în care se petrece acțiunea. Nu fac mofturi, dacă au sens în interesul povestirii sau romanului. Uite, de exemplu povestirea lui Liviu Surugiu, „Întâlnirea”, cea de-a treia din volumul „Acesta este trupul meu”, în care personajele Gena și Andrei se potrivesc perfect cu acțiunea. Nu că acesta ar fi singurul exemplu, dar să vă mai amintesc o carte :).

7. Eroina preferată?
Christine din „Căldura ghețarilor”, primul volum din seria „Ancestorilor” scris de Nic Dobre. Pentru că mă regăsesc în ea. Deși se îndrăgostește, nu permite sentimentelor să-i strice cariera. Este o femeie puternică, hotărâtă, știe ce vrea și-și urmează țelul.

8. Ultima carte românească citită?
Arhitecții speranței de Alexandru Lamba, pe care am terminat-o săptămâna trecută și despre care am scris pentru Blogosfera SF & F.

9. Care este următoarea carte semnată de un autor român contemporan pe care ți-ai propus să o citești?
M-am apucat de „Inima dragonului” de Mircea M. Țara, publicată de editura Crux, tot pentru Blogosfera SF & F, recenzie care va apărea pe 10 mai 2017.

10. Un mesaj pentru autorii români contemporani.
„Dar hai să ne avem ca frați,
Toți suntem puțin luați!”

https://www.youtube.com/watch?v=duSoL2rxfpQ

Asta este dedicația mea pentru scriitorii români. Nu am ajuns și nu ați ajuns la acel nivel la care să vă bateți pe public. Publicul (cu mici excepții) este același pentru fiecare dintre voi. Doar ne recunoaștem ca fiind aceleași fețe la mai toate lansările, târgurile, etc. Și atunci de ce să ne atacăm unii pe alții și să ne scoatem ochii aiurea? Suntem puțini și a fi dezbinați nu este o soluție. Vă iubesc la fel de mult cum mă iubiți și voi!

Liviu Surugiu – Acesta este trupul meu

Acesta ar fi trebuit să fie un articol care să facă parte din Blogosfera SF & F. Din motive obiective (mutat din țară) nu l-am putut scrie la timp pentru a-l publica împreună cu colegii mei, însă o fac acum.

Liviu Surugiu nu este doar un autor consacrat, ci și multipremiat de-a lungul vremii și chiar unul pe care orice editură și l-ar dori în catalog.

Iată că de data aceasta avem în față volumul de povestiri intitulat „Acesta este trupul meu” publicat la editura Tracus Arte. Cartea o puteți cumpăra de aici.

Volumul cuprinde cinci povestiri și a beneficiat de șase redactori, nume cunoscute și mai puțin cunoscute publicului larg.

Prima povestire este și cea care dă titlul cărții, „Acesta este trupul meu”, care pornește de la un citat din Biblie: Apocalipsa 1 (8): „Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, zice Domnul Dumnezeu, cel ce este, cel ce era și cel ce vine.”

În afară de „bucla” Alfa și Omega și călătoria spațială, am câteva întrebări:

  • cu cine s-au luptat preoții între inelele lui Saturn?

  • ce este acela un „derelict”? cum poate fi uman un derelict pe care nu l-a văzut nimeni? (uman, nu umanoid)

  • cum l-au capturat? cum a ajuns legat în partea de jos a navei?

  • care este mesajul acestei povestiri? cu ce scop a fost scrisă? Ca intrare de jurnal?

A doua povestire se numește „O chestiune de educație” și pleacă de la un alt concept biblic și anume acela al fratricidului Cain – Abel. Numai că în lumea construită de Liviu Surugiu, Ghanymondo, (lumea Gheenei?) gemenii se nasc foarte rar și mai au și darul de a face schimb de personalitate, așa că până la urmă avem de-a face cu un suicid care, culmea, duce la avansarea populației respective.

Mi-a plăcut foarte, foarte mult, ideea că pe o planetă pot coexista trei generații, care, de fapt, reprezintă trei stadii de devoltare a umanității.

Însă, nu sunt convinsă că am reușit să pricep cum anume se produce evoluția.

Cea de-a treia povestire, „Întâlnirea”, deși lasă în urmă Biblia, nu iese din misticism și se axează pe fazele lunii care se repetă cu o ciclicitate de circa 28 zile. Deși mi-am dat seama încă de la începutul corespondenței despre relația dintre Gena și Andrei, a fost totuși o experiență frumoasă să citesc toate acele scrisori de dragoste și să ajung la final să citesc cu amărăciune concluzia pe care o intuiam deja.

A patra povestire, „Înaintea învierii”, este cea mai scurtă, dar și cea mai bine scrisă, pusă în scenă, dacă vreți. Nu reprezintă doar o idee bună, ci un model despre cum se materializează o idee bună într-un text bun. Ca să nu mai vorbesc despre începuturile de fir narativ cu ajutorul unor înșiruiri de verbe la modul conjunctiv, timpul prezent. O provocare câștigată de Liviu Surugiu. Cu cine? Poate cu el însuși.

Ultima povestire, cea care închide volumul, are un titlu cel puțin intrigant „144”. Foarte interesantă povestea lui 144. O istorie despre nemți, al doilea război mondial și un strigoi.

Pe scurt, volumul merită citit măcar doar din curiozitatea de a afla ce înseamnă ficțiune teologică.

Păcat că 6 redactori la 5 povestiri nu au reușit să înlăture greșelile de exprimare (pe ici, pe colo) și că uneori nu i-au pus frână lui Liviu. Cine-l cunoaște, știe că scriitorul Surugiu (să nu-l confundați cu Fuego) se apucă și povestește ceva, după care trece la altceva fără legătură. Cam așa și cu povestirile.

 

 

SF versus Mystery & Thriller la Strada de C’Arte

Sâmbătă, 24.09.2016, dacă ați crezut că nu este nimic altceva decât o altă simplă și banală zi de sâmbătă, v-ați înșelat amarnic. De ce? Păi cum, de ce?

În calendarul științific pe  2016 (sper să-l apuc și pe cel pe 2017) scrie așa: „A fost observată prima dovadă că primatele non-umane șoptesc. (2013) „.

Nu e destul? Păi nu e, că am avut dovezi și că primatele umane șoptesc și chiar mai mult de atât, știu să vorbească în public și să folosească microfonul.

Acestea fiind spuse, vă povestesc puțin cum a fost la „SF versus Mystery & Thriller la Strada de C’Arte”.

Se făcea, mări, se făcea, că a fost a V-a ediție a festivalului „Strada de C’Arte” care a avut loc la Biblioteca Centrală Universitară din București, în perioada 21-25 septembrie 2016.

Și uite așa, sâmbătă pe la 17 ne-am apucat de dezbătut tema „Cine se teme de genurile minore?”. Da, știu, e din povestea aia cu „Cine se teme de Virginia Wolf?”. Și nu oricum, ci având ca invitați pe: Bogdan Hrib (scriitor și editor la Tritonic), Michael Hăulică, de asemenea editor, dar și scriitor, Anamaria Ionescu, Lucia Verona, Aurel Cărășel, Lucian Dragoș Bogdan, Teodora Matei, Dănuț Ungureanu și Petru Berteanu. Din public le-a ținut isonul și Monica Ramirez, proaspăt întoarsă de peste ocean, de pe meleagurile americane. Și în timp ce, râzând cu un ochi și plângând cu celălalt se dezbat probleme spinoase încă: genurile SF, fantasy, horror, mystery & thriller sunt sau nu genuri minore; ce citesc adolescenții? cum îi atragem să citească literatură română contemporană, pe partea cealaltă s-a destins atmosfera cu întrebări din public de genul cum se scrie un roman bicefal sau la patru mâini?

Una peste alta a fost o reîntâlnire cu prieteni și cunoscuți, s-au lansat două cărți: romanul polițist „Moartea ca o cocotă de lux”, autor Aurel Cărășel și romanul SF „MAYA”, partea a doua a trilogiei începută cu „Omul fluture” scris de autorii Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan.

De ce e bine să mergi la lansări de carte? Pentru că ai ocazia să cunoști autorii, să afli lucruri despre ei sau despre carte pe care nu ai de unde să le auzi din altă parte, pentru că ai ocazia să dai feedback pe viu grai și asta este tot ceea ce contează pentru un autor: părerea cititorului.

Bine, bine, dar eu, cititorul, cu ce mă aleg? Cu prieteni noi, cu autografe și cu o recoltă de cărți numai bune de citit și disecat.

20160925_112356

20160924_173911 20160924_173148 20160924_173144 20160924_172633 20160924_172018 20160924_171703 20160924_171600 20160924_171542 20160924_171152 20160924_171020 20160924_171002 20160924_170957 20160924_170955_hdr 20160924_170948 20160924_170747 20160924_170734 20160924_170729

Gaudeamus 2015

Și am ajuns la Gaudeamus 2015. Vineri a fost prima zi de participare a mea la târgul de anul acesta.

Am ajuns, am intrat (după ce am fost prevăzătoare și am cumpărat bilete pentru tot weekendul, ca să evit cozile) și după o scurtă vizită la editura Nemira am nimerit în plin la standul Paladin, unde mi-au văzut ochii niște volumașe, a câte 656, respectiv 780 pagini, care alcătuiesc cele două părţi ale romanului fantasy „Calea regilor” scris de Brandon Sanderson. După care am zărit „O istorie secretă a Ţării Vampirilor” volumul 1 ” Cartea pricoliciului” scrisă de fosta mea colegă de liceu, Adina Popescu. Carte pe care o așteptam să vadă lumina tiparului încă de acum un an, de când am avut plăcerea să ascult câteva pagini în lectura autoarei, în cadrul cenaclului Prospect Art, organizat de SRSFF, organism a cărei membră am devenit între timp. Azi sper să primesc și autograf. Și ca să fie meniul complet am pus mâna și pe „Fată înecându-se” scrisă de Caitlin R. Kiernan, despre care am citit numai recenzii bune și instigatoare la lectură.

Apoi m-am întâlnit cu dragul de Lucian Dragoș Bogdan, care m-a condus la standul editurii Crux, de unde am achiziţionat volumele: „Metamorfoze”, „Delirul încapsulat” de Florin Pîtea (care sper să aibă amabilitatea să-mi dea azi autograf și pe numărul 32 din CPSF, unde i-a fost publicată nuvela „În serviciul Maiestăţii Sale Imperiale”) și „În sângele tatălui” de Ciprian Mitoceanu (pe care-l știu virtual de multă vreme și pe care sper să-l cunosc azi în carne și oase), care face parte din seria „Predestinare genetică”. Și cum CRUX are grijă de cititorii săi, am primit „Oase cu dinţi”, o povestire a lui Dan Rădoiu.

Aici „familia” s-a mărit odată cu întâlnirea cu Teodora Matei și ai săi susţinători necondiţionaţi, soţul și fiul, împreună cu care am purces spre standul editurii Tritonic, de unde am achiziţionat noile lansate „Uneori, când visez…” scrisă de Lucian Dragoș Bogdan și „Viaţa și faptele haiducului Tănase Vlăsia” scrisă de Dănuţ Ungureanu.

Următoarea oprire a fost la standul editurii Tracus Arte, de unde am cumpărat „Omul fluture” scrisă de Lucian Dragoș Bogdan în cooperare cu Teodora Matei. Ar fi de menţionat că Teodora Matei se află la primul volum de proză tipărit, până acum are texte publicate în diverse reviste și antologii.

Dacă la standul Tracus Arte am participat la lansările volumelor „Omul fluture” și „Rămășiţele viselor” scrisă de Liviu Surugiu, am făcut poze, am primit autografe, semnul de carte promis de Teodora Matei pentru primii zece cumpărători și ne-am întâlnit cu restul prietenilor prezenţi aseară la târg, ultimul stand vizitat a fost HAC, de unde am plecat cu volumul „Haiganu – fluviul șoaptelor” ce poartă numărul de colecţie 87 cu autograful autorului, Marian Coman, dar și cu „Testamentul de ciocolată” de asemenea cu autograf.

Asta a fost seara de vineri în cadrul târgului de carte Gaudeamus 2015.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

RSS
Follow by Email
Facebook
Twitter
YouTube
Pinterest
LinkedIn
Instagram