Desi am „auzit voci” spunand ca romanul seamana cu „War Z”, cu „I, the robot”, cu „Resident evil” si orice altceva, poate semana si cu „Winnetou”, la un moment dat, mi-a placut fluiditatea lui, mi-a placut forma de jurnal de razboi. Nu am mai citit de multa vreme un roman care sa ma tina cu sufletul la gura, care sa ma faca sa dau pagina dupa pagina, sa vad ce se mai intampla si, cred eu, cel mai important lucru este cel despre care vorbeam cu un prieten acum ceva vreme: nu mai inventeaza nimeni roata acum, ca a fost inventata de multa vreme, insa putem sa-i punem spite noi si eu cred ca acest roman asta face. Un roman cu care adorm in brate pentru ca nu ma pot opri din citit nu merita mai putin de 5 stele. Am un singur of: scriitorul a trecut prea repede peste armatele care s-au dus sa lupte cu Archos si finalul mi se pare un pic fasait, insa abia astept volumul 2.