Lună: februarie 2021

Malorie

„Malorie” este continuarea cunoscutului volum care a stat la baza filmului regizat de Netflix, „Bird box”.  Din păcate nu am reușit să găsesc primul volum în limba română, în format electronic. Însă, ceea ce mă bucură foarte mult este că ambele volume sunt traduse de același om, Liviu Szoke, deși pentru edituri diferite 😉 .

Malorie își continuă aventura prin „noua lume”, cea în care NU te poți uita pe lângă, pe deasupra sau pe dedesubtul bentiței. Au trecut șaisprezece ani de când s-a schimbat totul și oamenii nu mai suportă izolarea (da, știu, pentru noi n-au trecut șaisprezece ani și sper nici să nu ajungem acolo, dar sentimentul vă e cunoscut, da?). Unii încă țin „legea bentiței”, alții sunt dispuși să se sacrifice „pe altarul științei” ca să testeze diferite metode de a încerca să se uite la creaturi fără să-și piardă mințile.

Malorie află „secrete” bine păstrate vreme îndelungată de către copiii ei, are parte de o frântură din lumea de dinainte de venirea creaturilor, însă adaptată la ceea ce oamenii trăiesc azi, se reîntâlnește cu trecutul și mai mult decât orice, supraviețuiește și continuă aventura.

Este un roman de atmosferă, care chiar a reușit să mă sperie și să mă „lipească” de pagini (ecranul tabletei). Se citește foarte repede pentru că nu poți lăsa cartea din mână, mai întorci „doar” o pagină și încă una și încă una, până ajungi la final. Chiar dacă finalul a fost parțial previzibil încă din primele capitole, nimic nu a știrbit frumusețea, amploarea și atmosfera aventurii.

Abia aștept următorul volum, finalul fiind un excelent cârlig ca să-ți stimuleze imaginația închipuindu-ți cum va decurge mai departe aventura celor trei: Malorie și copiii ei, Tom și Olympia.

Cartea poate fi cumpărată de la editura Litera, eu am găsit-o în format electronic în limba română pe google playbooks.

 

Lume (4,5):

Personaje (4,5):

Poveste (4,5):

Total (4,5):

Ceainicul fermecat și alte basme japoneze

Mi-a fost tare dor de un volum de povești, de basme, ca atunci când eram copil. Așa că, atunci când am văzut această carte recomandată de Romeo Aurelian Ilie, am căutat-o și am cumpărat-o (mare chestie, credeți-mă, să cumperi în UK o carte tipărită în limba română).

Recunosc că volumul de față mi-a adus aminte de un moment din copilărie, când mama a reușit să aducă acasă una dintre prețioasele cărți din colecția „Povești nemuritoare”. Toată viața mi-a rămas undeva într-un ungher al minții „sosul dulce-acrișor” pe care am vrut să-l gust încă de când am citit povestea despre fata săracă ce gătea un pește minunat cu acest fel de sos. Cred că undeva, gustul acela pe care mi l-am închipuit citind povestea respectivă nu are corespondent în realitate. Între timp am gustat acest fel de sos și parcă n-a fost la fel de gustos ca cel descris în basm…

Amintirile copilăriei sunt foarte puternice (dpdv emoțional) poate amplificate și de perioada pandemică pe care o trăim acum. Volumul de față are 232 pagini a fost publicat de editura Polirom în vara lui 2020 (mai) și conține o notă asupra ediției și 40 de basme populare japoneze. Da, sunt multe povești, sunt scurte, de doar câteva pagini, unele dintre ele au doar una-două pagini lungime. M-am bucurat foarte tare să găsesc între filele acestei cărți un basm pe care l-am ascultat pe youtube nu demult „Recunoștința cocorului”.

Nu sunt multe de spus, ca să nu stric plăcerea cititorului. Fiind basme populare, fiecare dintre ele are o morală la final. Și mai mult m-am bucurat de semnul de carte care a venit odată cu volumul de povești. Are și un semn, căci l-a prins pisu și i-a ronțăit un capăt.

Recomand acest volum tuturor copiilor de orice vârstă.

Lume (4):

Personaje (4):

Poveste (4):

Total (4):

 

Bă, țărane!

„Bă, țărane!” este o nuvelă de 81 de pagini și povestește o parte din viața unui român care a emigrat în Europa. Omul ajunge prin mai multe țări, lucrează aici, lucrează dincolo, însă dorul de casă, dorul de satul natal așa cum și-l amintea el, din copilărie, îl mistuie. Nuvela este un elogiu adus satului autentic românesc.

„Dor” este un cuvânt recunoscut în întreaga lume ca fiind intraductibil, datorită mixului de emoții pe care le cuprinde înțelesul lui.

Pe alocuri cartea mi-a amintit de Alexandru Vlahuță și a sa „România pitorească”, iar finalul este demn de Oscar Wilde.

Adevărul este că îmi era dor să citesc o astfel de carte, o carte despre noi, deși nu se încadrează neapărat în preferințele mele literare ca gen abordat.

I-aș fi dat 4 stele fără discuție, însă are destul de multe erori de editare.

O recomand tuturor celor care au amintiri despre satele părinților, bunicilor, copilăriei, cu bune și cu rele, așa cum suntem noi ca oameni, ca nație.

Lume (3):

Personaje (3):

Poveste (3):

Total (3):

 

De cumpărat: amazon.

 

ADLER – numerele 1-5

   Începutul pandemiei în martie 2020 a coincis cu lansarea unei noi reviste de bandă desenată, numită „Adler”. „Irene Adler, actriță, cântăreață de operă și aventurieră. O americancă la Londra. A crescut în New Jersey, ceea ce explică multe (nu și mie, că eu nu știu cu ce se mănâncă New Jersey – nota bloggerului) inclusiv familiaritatea ei în mânuirea armelor de foc și a cuțitului. Nu tolerează proștii.” – aceasta este descrierea personajului principal, care dă și numele revistei.
   Textul / scenariul este scris de Lavie Tidhar (scriitor britanic de origine israeliană) care a fost tradus și în România la editura Nemira. Urmărindu-i pagina de facebook am aflat despre această revistă și am decis să o cumpăr și să-i dau o șansă.
   Din păcate, din cauza pandemiei Covid-19 deocamdată au fost publicate (cu destulă greutate aș spune eu) numai 5 numere. Dar, să le luăm pe rând:
#1: Primele lucruri pe care le vezi când deschizi revista:
  1. Toate personajele prezentate sunt de genul feminin.
  2. Acțiunea se petrece în mijlocul războiului burilor, din Africa de Sud (1902).

          Evident că în primul număr facem cunoștință cu personajele, aflăm crâmpeie de poveste și mai mult, vom întâlni niște personaje super cunoscute din alte scrieri. Prima dată aflăm că Jane (asistentă medicală), care a participat la războiul burilor din Africa de Sud la început de secol XX, unde și-a pierdut logodnicul (a fost ucis), a revenit la Londra și e în căutare de cazare, încercând să se reintegreze în societatea care încă nu fusese afectată de război și care se afla în plină revoluție industrială. Astfel Jane face cunoștință cu Irene Adler, împreună cu care închiriază un mic apartament.

           Într-un alt plan al poveștii, regina amazoanelor, Ayesha, este în căutarea unor hârtii importante (le mai caută și altcineva, personaj negativ într-o serie de romane foarte cunoscută).

 

          #2: În cel de-al doilea număr povestea merge mai departe. Jane află mai multe despre colega ei de cameră, Irene Adler, hârtiile căutate de toată lumea pleacă de la Paris, de la doamna Curie (chiar ea, cercetătoarea) cu un detectiv britanic, Mr. Fogg, spre Londra, destinația finală fiind nimeni alta decât Irene Adler. Sau așa crede domnul Fogg. În realitate, hârtiile pleacă de la doamna Curie, de la Paris, spre Londra, spre Irene Adler, însă prin Annie, o micuță orfană extrem de inteligentă. 

           Mai știți că v-am povestit că apare un personaj rău foarte cunoscut? Este profesorul Moriarty care-și găsește sfârșitul în loja regală în timp ce Irene Adler este pe scenă, interpretându-și rolul. Nimeni altul decât detectivul Lestrade anchetează moartea profesorului.

           Între timp Ayesha preia conducerea vieții de noapte și a crimelor de tot felul, în locul profesorului Moriarty. Londra nocturnă este la picioarele amazoanei. 

          #3: Fogg este ucis de santinelele Ayeshei pe când încerca să se urce într-o diligență cu destinația Londra. Micuța orfană Annie ajunge și predă în siguranță hârtiile atât de importante Irenei Adler. Hârtiile nu sunt altceva decât planul pentru construirea unui aparat laser. Între timp, Ayesha, care se folosește de doctorul Tesla, testează laserul construit de acesta pe una dintre fostele „angajate” ale profesorului Moriarty pe care o bănuia că i-ar fi spus ceva Irenei Adler. Colonelul Moran, care se află în vizită la Irene și Jane a fost ucis de către asasina aflată în slujba Ayeshei. Lestrade a fost încă o dată chemat să ancheteze, în timp ce Irene și Jane o iau pe micuța orfană Annie și pleacă să ducă planurile primite de la Paris, cercetătoarei Lady Havisham, care tocmai testa o nouă armă în curtea sa. Laserul construit de doctorul Tesla funcționează pe baza unor cristale pe care britanicii le-au descoperit în ținutul aflat odată sub domnia Ayeshei, așa că au pornit război împotriva amazoanei, câștigând teritoriul și ura reginei amazoanelor, care a jurat răzbunare împotriva lor.

          La final de număr aflăm că atât Lestrade cât și Ayesha o caută pe Irene Adler.

          #4: Al patrulea număr al seriei începe cu o luptă între amazoanele Ayeshei și Jane, Irene și Lady Havisham, la locuința de la țară a acesteia din urmă. În timp ce Lady Havisham beneficiază de ajutorul vărului ei și astfel cele trei împreună cu Annie scapă de amazoanele Ayeshei, Regina Angliei încearcă să afle de la ele care este planul Ayeshei și astfel Adler își dă seama că laserul construit de doctorul Tesla este doar o diversiune de la adevăratul scop, care este uciderea în masă a britanicilor.

          Între timp Ayesha împreună cu oamenii ei de încredere ajunge pe aerodrom, unde confiscă dirijabilul (zeppelin) prințului Ruritaniei și îi ordonă doctorului Tesla să urce bomba la bord.

          #5: Ultimul număr apărut până acum începe cu lupta dintre amazoanele  Ayeshei și Jane și Irene. Amazoanele sar din zeppelin în timp ce Jane și Irene încearcă să ducă dirijabilul cât mai departe de Londra. Acesta se prăbușește și astfel era victoriană se termină cu o ciupercp radioactivă.

          La palatul Buckingham regina Victoria este menținută în viață de către doctorul Jekyll, iar Mycroft se ocupă de evacuarea supraviețuitorilor într-o tabără securizată lângă mare.

          Jane se angajează ca asistentă la spital, Lady Havisham se preocupă de creșterea și educarea micuței Annie. Ayesha nu a fost găsită niciodată. Aventura continuă cu o nouă misiune primită de Irene Adler: împăratul Guangxu care era în vizită secretă la Londra a fost răpit, iar Irene și Jane pornesc pe urmele lui.

 

      Ca o concluzie: povestea e atrăgătoare, de la număr la număr descoperi mai multe lucruri și începi să pui cap la cap informațiile din numerele precedente. Îmi este absolut clar că aceste 5 numere au fost „preludiul” pentru ceea ce va urma. Singurul lucru care mă deranjează este cromatica de război: foarte multe nuanțe de maro, de verde.

Vă las linkuri de unde puteți achiziționa revista (din câte știu în martie ce va veni vor apărea toate cele 5 numere într-un singur volum):

 

Lume: steampunk, interesantă (5):

Personaje: reciclate (3):

Poveste: parțial reciclată (3,5):

Total (3,83):

Galerie de imagini:

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

RSS
Follow by Email
YouTube
Pinterest
LinkedIn
Share
Instagram