NANTAN LUPAN

Cărți, concerte și călătorii

Etichetă: TEODORA MATEI

Blogosfera SF&F: Un strain in Regatul Assert

Încă o carte încântătoare în cadrul Blogosferei. Sunt extrem de fericită când citesc povești frumoase. Și nu, nu am greșit cu nimic, căci volumul de față exact asta este: un basm steampunk.

Încă de la început m-a atras denumirea capitolelor. Exemplu:

Capitolul unu, sau despre întâlnirea lui Sir Arlington Cuttler cu negustorii din Quicho și ce se poate afla la un pahar de vorbă”

Capitolul doi, sau despre cum ne întoarcem cu câțiva ani în urmă, ca să le cunoaștem pe Greta, Anelis și Katarina”.

Toate cele 15 capitole au astfel de denumiri și simți încă de la primele cuvinte cum te poartă către o nouă lume sau aventură.

Apoi lumea construită este variată și prinde contur cu fiecare pagină pe care o întorci.

Personajele nu sunt mai prejos și imaginația autorilor (ca și documentarea) este în doze suficiente. Nici măcar nu sunt sigură că anumite nume le-am citit corect.

Aș vrea să spun că (deși asta n-a fost niciodată o problemă în scrierile celor doi autori, nici împreună și nici luați separat) personajele au numele potrivite, sunt credibile din cap până-n picioare: nume, descriere, activități prestate.

Volumul creionează o poveste care este potrivită pentru orice vârstă (DA, poate fi citită copiilor) și ceea ce este diferit față de alte basme, este că de data aceasta asistăm la nașterea ursitoarelor și le urmărim (întrucâtva) viața până la momentul la care ele ajung să-și facă treaba. Orice poveste am citit până acum, în care am întâlnit ursitoare, acestea erau deja femei în toată firea, zâne bune care vin la căpătâiul noului născut cu daruri, care constau în trăsături fizice și/ sau psihice, dar care, de asemenea, ursesc viitorul respectivului copil. A fost neașteptat, dar foarte plăcut să „asist” la nașterea ursitoarelor.

Noutatea acestui basm, sau ceea ce-l diferențiază de cele clasice, este introducerea aparatelor specifice steampunk. O adiție deloc rea, ba chiar devine o nouă măsură în basmul modern. Știm cu toții că în basme oamenii circulă pe jos, pe cai sau în căruțe și trăsuri. Și aici există toate cele amintite, dar, în plus, mai avem: single, double (ce-am mai râs, da, da, ca la hotel), dirijabile, etc.

Ca-n orice poveste avem parte de prinți, regi, regate, război, dar și de magie, ce să mai, un basm în toată regula plus dirijabile. Eu una nu-mi pot închipui ceva mai frumos într-o poveste spusă seara, la gura sobei (citită).

Că tot veni vorba despre citit, cartea o puteți cumpăra de la librării (Eminescu în București), de la editură, de aici și…… tobele…… tadaaaammmm, da, de aici. Așa că o puteți recomanda cu căldură celor ce locuiesc peste graniță. Da, știu, prețul pare cam măricel pe Amazon, dar are transportul inclus și credeți-mă că știu cât costă să trimiți o carte prin poștă pe ruta România – UK. Având în vedere că este pe Amazon.com, poate fi comandată din orice colț al lumii, așa că, să ai transportul inclus, prețul este exact acolo.

Notă generală îi acord 4 out of 5 stars (4 / 5).

Alte păreri ale Blogosferei SF & F aici:

Ne dăm silința să scriem lunar despre un autor român din sfera science fiction, fantasy, horror. Încercăm să vorbim despre volume cât mai recent apărute. Dacă vrei să ni te alături, te așteptăm în grupul de facebook unde ne organizăm: Blogosfera SF&F.

 

Leapsa: Carti contemporane romanesti

Și aveam de gând să scriu un articol azi. Nu pe acesta, evident, dar dacă tot mi-a fost  pasată leapșa, eu zic să n-o mai lungim:

1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?
Cândva, demult, prin anii 90. Prima carte scrisă de un autor român contemporan a fost volumul de poezii „Moartea citește ziarul” de Mircea Dinescu.

2. De la ce autor român contemporan ai citit cele mai multe cărți?

Aici am egalitate între Lucian Dragoș Bogdan, Teodora Matei și Alexandru Lamba, pentru că de la fiecare am citit câte două cărți. Nu-i bai, că ajung și la ceilalți. Nițică răbdare, stimabile.

3. Cuplul preferat din cărțile românești contemporane.
Nikos și Rita din „Stăpânul castelului” de Teodora Matei. Pentru că deși provin din medii total diferite (cultură, scară socială, economic) Nikos și Rita aparțin unul altuia și pe lumea aceasta și pe cealaltă și în viața asta și în toate viețile ce vor urma. Deși nu sunt cuplul perfect, reprezintă acea legătură sufletească indestructibilă, care dăinuie dincolo de societate, geografie și timp. Reprezintă dragostea eternă și sufletul pereche în cel mai pur sens.

4. Eroul din cărțile românești contemporane în mâinile căruia ți-ai pune viața?
Gregory-Mathews Olafsson din „Arhitecții speranței”, pentru că e în stare să meargă până în pânzele albe pentru ceea ce el consideră a fi marea și unica sa dragoste, care, din păcate, se dovedește a fi o mare iluzie.

5. Fantasy sau romance românesc?
Fantasy în toate formele lui, deși romance-ul românesc mi-a dovedit că poate fi de bună calitate, nefiind excesiv de siropos și/ sau neînghițibil.

6. Cărți românești – nume românești? Sau cărți românești – nume străine?
Depinde foarte mult de locul și timpul în care se petrece acțiunea. Nu fac mofturi, dacă au sens în interesul povestirii sau romanului. Uite, de exemplu povestirea lui Liviu Surugiu, „Întâlnirea”, cea de-a treia din volumul „Acesta este trupul meu”, în care personajele Gena și Andrei se potrivesc perfect cu acțiunea. Nu că acesta ar fi singurul exemplu, dar să vă mai amintesc o carte :).

7. Eroina preferată?
Christine din „Căldura ghețarilor”, primul volum din seria „Ancestorilor” scris de Nic Dobre. Pentru că mă regăsesc în ea. Deși se îndrăgostește, nu permite sentimentelor să-i strice cariera. Este o femeie puternică, hotărâtă, știe ce vrea și-și urmează țelul.

8. Ultima carte românească citită?
Arhitecții speranței de Alexandru Lamba, pe care am terminat-o săptămâna trecută și despre care am scris pentru Blogosfera SF & F.

9. Care este următoarea carte semnată de un autor român contemporan pe care ți-ai propus să o citești?
M-am apucat de „Inima dragonului” de Mircea M. Țara, publicată de editura Crux, tot pentru Blogosfera SF & F, recenzie care va apărea pe 10 mai 2017.

10. Un mesaj pentru autorii români contemporani.
„Dar hai să ne avem ca frați,
Toți suntem puțin luați!”

https://www.youtube.com/watch?v=duSoL2rxfpQ

Asta este dedicația mea pentru scriitorii români. Nu am ajuns și nu ați ajuns la acel nivel la care să vă bateți pe public. Publicul (cu mici excepții) este același pentru fiecare dintre voi. Doar ne recunoaștem ca fiind aceleași fețe la mai toate lansările, târgurile, etc. Și atunci de ce să ne atacăm unii pe alții și să ne scoatem ochii aiurea? Suntem puțini și a fi dezbinați nu este o soluție. Vă iubesc la fel de mult cum mă iubiți și voi!

O noua lansare marca Tritonic

Uite că n-a început bine anul și Tritonic dă drumul la evenimente. Primul la care am participat a avut loc sâmbătă, 21 ianuarie 2017, în cadrul „Social caffe”, unde a fost lansat un nou volum scris de Teodora Matei și intitulat „Tot timpul din lume”.

O reîntâlnire cu oameni dragi, cu prieteni, cu cărți e tot ceea ce-ți poți dori în ziua în care pleci din țară în excursie.

După o introducere în planurile editurii Tritonic pentru anul curent, despre care voi reveni cu detalii într-un alt post, Mike Hăulică ne-a plimbat puțin prin cartea la a cărei lansare participam. Vorba lui: cum să vorbești despre o carte fără să dezvălui nimic? E greu, așa că, fără spoilere, am aflat că editura Tritonic a hotărât ca volumul „Tot timpul din lume” să fie publicat în cadrul colecției „Cașmir” pentru că are câte puțin din toate: romance, fantasy și chiar horror.

Eu una abia aștept să mă apuc de ea! Să vedem, de data asta, ce ne-a mai pregătit Teodora? Iar autograful este întotdeauna neprețuit!

Este un sentiment superb să mergi la lansări de carte (îmi vor lipsi), să te întâlnești cu autorii, să poți sta de vorbă cu ei despre cărțile și sau textele pe care le-au scris, să le spui ce-ți place, ce nu-ți place și să vezi că țin cont de asta.

Eu una nu doar că vă îndemn să mergeți la o lansare de carte, dar vă invit și vă provoc să o faceți!

O să facem un concurs pe tema asta.

Poze: http://andreeaw.sunphoto.ro/Lansare_Tot_timpul_din_lume

Cel-ce-simte de Teodora Matei

Și pentru că tot a trecut Romcon, unde, printre altele, s-a discutat despre copertă așa da și așa nu, asta este una dintre așa NU.

Cartea cuprinde 5 povestiri, două de sine stătătoare și trei din ciclul “Profiler”. Toate cinci sunt polițiste, dar primele două sunt un fel de Mircea Eliade – “La Țigănci”, pe când ultimele trei par desprinse din seriale de genul “The Mentalist”.

La fel ca la “Stăpânul castelului”, Teodora împletește realitatea cu previziunea, cu amintirile, cu preștiința.

Fiecare povestire mi-a dat planurile peste cap și a avut un final la care nu m-am așteptat. Temele alese pentru texte sunt cele mai comune, mai uzitate în scrierile SF, dar Teodora Matei reușește să le imprime o altă conotație.

Prima povestire, “Trois” m-a plimbat cu suspansul până la final. Mereu am avut impresia că făptașul este cel care s-a dovedit a fi perfect nevinovat. Sunt curioasă dacă vă păcălește și pe voi, sau numai eu am fost cea naivă.

Al doilea text, “Greu de dezlegat” este cel care m-a dus cu gândul la Eliade, la labirint, la țigănci și ghicitoare, vrăji și magie neagră.

Seria “Profiler” este una care începe banal, dar continuă neașteptat și împărțirea puterilor miraculoase, înțelegerea și folosirea lor nu sunt decât un simbol al dualității omului: ne naștem și nu știm de ce suntem în stare, dar pe parcurs, unii dintre noi aflăm și tot unii (nu aceiași) învățăm să ne folosim de darurile pe care le avem în folosul celorlalți. Eu cred că asta înseamnă să fii om, să te pui în slujba celorlalți (vezi Răsăritenii).

Deși este o carte mystery & thriller, este plină de simbolistică, de fantastic și de science fiction. Este o excelentă aducere în prim plan a extraordinarului zilnic prin prisma înnodării realității cu paranormalul, cu amintirile din copilărie, cu pasiunea și cu dorințele ascunse, cu temerile fiecăruia dintre noi. Niciodată calea pe care mergi nu este singura cale. Întotdeauna ai o altă opțiune. Faptul că ai nevoie de puțin ajutor să găsești acea altă cale, deja este o altă poveste care te introduce în lumea care coexistă cu cea pe care o cunoaștem.

Cartea merită să fie cumpărată și citită cu vârf și îndesat. O găsiți aici.

Stapanul castelului – Teodora Matei

Aflându-mă prin Danemarca, pe drumul dinspre Fredericia spre aeroportul din Copenhaga, ca să-mi treacă timpul petrecut în autocar, m-am pus pe citit. Și, ce să vezi? Am dat peste o carte altfel.

Expozițiunea: Cartea începe cu prezentarea tânărului Dominic, cel mai nou gardian la închisoarea de la marginea orașului. Paznicii i-au poreclit pe condamnați “viețași”, deoarece execută pedepse pe viață. Unul dintre ei atrage atenția lui Dominic, deoarece are un regim special: are acces la laptop pe tot parcursul zilei, pe care se pare că-și scrie memoriile, toți ceilalți se poartă cu el cu un anume respect, de parcă ar fi vlăstar de viță nobilă și are porecla “Baronul”.

Intriga: Odată cu încercarea de a se adapta programului de paznic de noapte la închisoare, dar și mânat de curiozitate, Dominic află mai multe despre “Baron” la început din două surse: colegul de tură, mai în vârstă, dar și din poveștile scrise de condamnat pe laptop.

Și totuși, ce este atât de special la acest om? În afară de faptul că are maniere și o purtare ca unul care a fost educat într-o familie înstărită de pe la sfârșitul secolului al XVIX-lea, începutul secolului al XX-lea, a fost condamnat pentru crimă, dar oamenii despre care se presupune că au fost uciși, sunt de fapt dispăruți fără urmă. Ceea ce este și mai ciudat, este faptul că omul a acceptat condamnarea pe viață, fără să încerce să se apere, fără să conteste, deși nu s-au găsit dovezi directe ale implicării lui în dispariția tinerilor care-l frecventau.

Desfășurarea acțiunii: Acțiunea ne este prezentată în două planuri:  unul este realitatea în care Dominic merge pe urmele povestirilor citite pe laptopul Baronului în încercarea de a afla ce s-a întâmplat de fapt și pentru ce a fost acesta condamnat pe viață; al doilea plan este cel al amintirilor Baronului, în care aflăm detalii despre viața lui de dinainte de închisoare. O viață care pare desprinsă din poveștile pe care ni le spuneau bunicii când eram copii și ne puneau la culcare. O viață despre un tânăr răsfățat de soartă care într-un final nu știe să aprecieze ceea ce are, deci va plăti pentru asta “Vei plăti amarnic pentru ceea ce alții vor crede că e moartea lor, plecarea lor… Vei plăti după legile voastre, oarbe și omenești“.

Pe de o parte, Dominic, însoțit de amicul său, Dan, ajunge la castelul din poveste și-l cercetează în încercarea disperată de a înțelege de ce poate cineva să accepte fără să crâcnească o pedeapsă precum închisoarea pe viață, dacă nu este vinovat.

Pe cealaltă parte, aflăm că Baronul, Nikos, pe numele lui de botez, era singurul fiu al unui om de afaceri de pe la începutul secolului al XX-lea, care, copil fiind, și-a dorit foarte mult să primească în dar cu ocazia aniversării din acel an, un cal. Și l-a primit pe Tunet, un cal cum altul nu-i, cu care fugea zilnic în pădurea din apropierea castelului. Numai că la marginea pădurii trăia și o mână de țigani, cei care i l-au adus pe Tunet și cei care distrau oamenii bogați de prin partea locului și vindecau săracii din satele apropiate.

Într-o astfel de incursiune Nikos o cunoaște pe Rita, nepoata bătrânului conducător al șatrei, care era și tămăduitor. Rita era ucenica bunicului și se pregătea ca la un moment dat, când bunicul va trece în cealaltă lume, să-i ia locul.

Punctul culminant: Anii au trecut, Nikos și Rita au crescut împreună, copiii au devenit adolescenți, s-au îndrăgostit lulea unul de celălalt și au ținut secretă această relație față de stăpânii castelului, părinții lui Nikos.

Pe când cei doi deveneau din ce în ce mai apropiați, Nikos este forțat de împrejurări să părăsească locurile natale și implicit castelul, pentru a urma cursurile unei Universități  din străinătate, în timp ce părinții s-au mutat în Elveția, unde tatăl său avea afaceri. Pentru ca distanța să nu fie o problemă în calea lor, Rita își imploră bunicul să-i facă lui Nikos tatuajul care nu-i va lăsa să stea despărțiți.

Dominic reușește să-și convingă colegii să-i dea voie să fie cel care iese în frigul iernii ori de câte ori condamnatul Nikos vrea să-și facă plimbarea zilnică și reușește să se împrietenească cu acesta și chiar să viziteze castelul la fel cum o făcea și Baronul noapte de noapte.

În timpul facultății, Nikos și-a făcut câțiva prieteni, însă, la un moment dat, a uitat de Rita, deoarece în peisaj a intrat actrița blondă, Anna, de care, cu timpul, s-a îndrăgostit.

După moartea tatălui și la îndemnul mamei sale, Nikos se întoarce la castel, însă nu singur, ci cu prietenii săi.

Numai că iubirea pentru Anna îl ține departe de Rita și când, într-un final merge să o caute, află că fata s-a stins de dorul lui.

Deznodământul: este cel pe care-l cunoaștem. Oare? Nikos a fost blestemat de bunicul Ritei “Te vei întoarce la castel, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Însă oaspeții tăi… Baroane oaspeții tăi îți vor rămâne veșnic alături”.

Nu este o carte cu și despre fantome, așa cum ar putea părea la un moment dat, ci o carte pur tradițională cu farmece, descântece, copilărie la țară, fără griji, începuturile adolescenței și depărtarea de tot ceea ce cunoști, revenirea pe plaiurile natale.

Merită citită pentru că de la Eliade încoace (“La Țigănci”) eu n-am întâlnit așa o poveste cu și despre farmece, iar “Stăpânul castelului” te va plimba într-un carusel de emoții: dragoste, ură, așteptare, luptă interioară, teamă, durere, dorință, resemnare.

 

 

 

SF versus Mystery & Thriller la Strada de C’Arte

Sâmbătă, 24.09.2016, dacă ați crezut că nu este nimic altceva decât o altă simplă și banală zi de sâmbătă, v-ați înșelat amarnic. De ce? Păi cum, de ce?

În calendarul științific pe  2016 (sper să-l apuc și pe cel pe 2017) scrie așa: “A fost observată prima dovadă că primatele non-umane șoptesc. (2013) “.

Nu e destul? Păi nu e, că am avut dovezi și că primatele umane șoptesc și chiar mai mult de atât, știu să vorbească în public și să folosească microfonul.

Acestea fiind spuse, vă povestesc puțin cum a fost la “SF versus Mystery & Thriller la Strada de C’Arte”.

Se făcea, mări, se făcea, că a fost a V-a ediție a festivalului “Strada de C’Arte” care a avut loc la Biblioteca Centrală Universitară din București, în perioada 21-25 septembrie 2016.

Și uite așa, sâmbătă pe la 17 ne-am apucat de dezbătut tema “Cine se teme de genurile minore?”. Da, știu, e din povestea aia cu “Cine se teme de Virginia Wolf?”. Și nu oricum, ci având ca invitați pe: Bogdan Hrib (scriitor și editor la Tritonic), Michael Hăulică, de asemenea editor, dar și scriitor, Anamaria Ionescu, Lucia Verona, Aurel Cărășel, Lucian Dragoș Bogdan, Teodora Matei, Dănuț Ungureanu și Petru Berteanu. Din public le-a ținut isonul și Monica Ramirez, proaspăt întoarsă de peste ocean, de pe meleagurile americane. Și în timp ce, râzând cu un ochi și plângând cu celălalt se dezbat probleme spinoase încă: genurile SF, fantasy, horror, mystery & thriller sunt sau nu genuri minore; ce citesc adolescenții? cum îi atragem să citească literatură română contemporană, pe partea cealaltă s-a destins atmosfera cu întrebări din public de genul cum se scrie un roman bicefal sau la patru mâini?

Una peste alta a fost o reîntâlnire cu prieteni și cunoscuți, s-au lansat două cărți: romanul polițist “Moartea ca o cocotă de lux”, autor Aurel Cărășel și romanul SF “MAYA”, partea a doua a trilogiei începută cu “Omul fluture” scris de autorii Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan.

De ce e bine să mergi la lansări de carte? Pentru că ai ocazia să cunoști autorii, să afli lucruri despre ei sau despre carte pe care nu ai de unde să le auzi din altă parte, pentru că ai ocazia să dai feedback pe viu grai și asta este tot ceea ce contează pentru un autor: părerea cititorului.

Bine, bine, dar eu, cititorul, cu ce mă aleg? Cu prieteni noi, cu autografe și cu o recoltă de cărți numai bune de citit și disecat.

20160925_112356

20160924_173911 20160924_173148 20160924_173144 20160924_172633 20160924_172018 20160924_171703 20160924_171600 20160924_171542 20160924_171152 20160924_171020 20160924_171002 20160924_170957 20160924_170955_hdr 20160924_170948 20160924_170747 20160924_170734 20160924_170729

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén