NANTAN LUPAN

Cărți, concerte și călătorii

Etichetă: rock

Dark Bombastic Evening – Alba Iulia

Ca în fiecare a treia săptămână din august din ultimii câțiva ani, mi-am luat hainele în rucsac și m-am urcat în autocarul care m-a dus (pentru a câta oară) în Alba-Iulia, la festivalul altfel Dark Bombastic Evening, cea de-a șaptea ediție, organizat de societatea Kogaionon.

Un altfel de festival, pentru că promovează muzica rock underground, în toate formele și aspectele ei, pentru că promovează bunul simț și respectul reciproc, pentru că este singurul festival din România la care paznicii sunt doar de decor, să fie acolo în caz de ceva, dar la care nu am văzut vreodată să fie nevoie de intervenția lor pentru o chestie cu adevărat serioasă.

Anul acesta am beneficiat de un tratament preferențial, având ca ghid turistic pe nimeni altul decât scriitorul localnic, Lucian Dragoș Bogdan. Ce a ieșit din excursie? Prieteni, voie bună și o vizitare a cetății Alba Carolina mai în profunzime, altfel decât până acum, altfel decât o fac turiștii de obicei.

Am avut parte de o expoziție de pictură a cunoscutului artist Costin Chioreanu, precum și de o expoziție de fotografie, a nu mai puținului cunoscut și apreciat Miluță Flueraș.

Trupe? Destule….

http://www.darkbombasticevening.com/en/lineup

Impresii? Sylvaine (cu care m-am întâlnit parțial și în vară, la KrunaVod) mi-au plăcut foarte mult, românii de la Fjord (dacă nu știi că-s români, nici nu-ți dai seama), Vemod mi-au lăsat creat o impresie bună. Mult prea așteptații și lăudații polonezi, Batushka, m-au enervat la culme. Le-a luat 90 de minute să facă soundcheck și au cântat mai puțin de 60 de minute.

Hamferd, o altă trupă care mi-a plăcut foarte mult, despre In The Woods, nu mai pomenesc, pentru că pe ei m-am dus să-i văd.

Una peste alta, atmosfera de la DBE este una boemă, de conviețuire pașnică între artiști și audiență. E ceva așa, flower-power, unde poți cunoaște și vorbi cu oricine vrei, unde nimeni nu are nasul mai sus decât altul.

Evident că nu am putut pleca fără să-mi cumpăr tricoul festivalului, pe care-l port mândră pe aici, prin capitală, pe la serviciu și pe unde mai pot (sau pe unde se nimerește).

Poze:

https://andreeaw.sunphoto.ro/DBE_2016

Schimbarea de gardă în Cetatea Alba Carolina:

 

 

 

 

ARTMANIA – 2016

Se mai termină o săptămână, se mai termină o lună, mai trece un weekend și a mai trecut o ediție a festivalului Artmania de la Sibiu.

O ediție reușită, după părerea mea. Cu siguranță am avut parte de surprize plăcute.

Vineri au început festivalul niște trupe absolut necunoscute pentru mine, dar care mi-au plăcut foarte mult: Stonelight, Psycholies. The Forshadowing au fost în opinia mea revelația acestei ediții și alături de Katatonia (pe care-i știu de multă vreme și abia așteptam să-i văd live) au fost cele mai bune trupe care au urcat pe scenă în prima zi de  Artmania.

Din păcate, Mellowtoy nu sunt deloc pe gustul meu, rapcore-ul lor m-a lăsat rece de tot.

Black Peaks, o trupă din UK, tot timpul cu F.. word pe buze, m-au călcat pe bătături rău de tot. Erau, vezi Doamne, foarte fericiți că au ajuns și pe la noi. I-am trimis înapoi acasă.

Heretic’s Dream nu m-au convins deloc. Mai au mult de lucru să fie o trupă băgată în seamă.

KATATONIA – au fost la înălțimea așteptărilor mele. Ei și The Foreshadowing mi-au făcut seara de vineri mai frumoasă.

Seara de sâmbătă a început și ea în forță și cu trupe bune: VESPERA, AVENUE LIE, grecii de la Fallen Arise care au cântat cu altă solistă, deoacere a lor era indisponibilă pentru vreo câteva concerte din motive de sănătate și pe care mă gândeam să-i întreb dacă nu o păstrează pe fata asta, că sună foarte bine.

Au urmat SOLSTAFIR, pe care-i așteptam cu nerăbdare și care nu m-au dezamăgit deloc, ba, dimpotrivă, au făcut un show de zile mari, cu vocalul care s-a plimbat prin public, a dat mâna cu cei aflați în primele rânduri. Mi-a părut foarte rău că nu au avut sesiune de Meet&Greet.

Mult aplaudații și prea trâmbițații Hteththemeth din Brașov mi-au lăsat o impresie artistică de teatru pe scenă și cam atât. La partea muzicală nu m-au convins absolut deloc.

PAIN OF SALVATION au urcat pe scenă și au rupt gura târgului și era normal să o facă așa. Mi-au plăcut foarte mult băieții, le-am spus-o și după concert, la Meet&Greet. Show-ul lor este foarte dinamic cu vocalul care făcea niște sărituri demne de George of the Jungle și căruia am vrut să-i strig de câteva ori: you Tarzan, me Jane… Un final de concert absolut superb cu o piesă care începe un un solo de chitară… e de vis, nu alta! Au promis că vor reveni la anul.

Penultima trupă care a cântat la festival a fost POEMISIA. O altă trupă italană (se pare că ediția din acest an a adunat destul de multe trupe din „cizmă”). Au fost o apariție demnă de Metal Magic Fest – cu excepția faptului că sunt prea simfonici pentru acest festival danez, bazat în special pe rock extrem.

Și cei care au închis festivalul au fost IHSAHN, proiectul solo al solistului vocal și chitaristului de la Emperor. Pot spune că niciuna dintre trupele nordice nu se dezminte și își face treaba așa cum trebuie, nu contează unde cântă, ci cum. Și BRAVO lor!

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acestă ediție a festivalului Artmania este faptul că am descoperit trupe românești care „sună ca afară”: STONE LIGHT și VESPERA.

Ce nu mi-a plăcut este că vin unii care se cred buricul pământului și fac totul praf. (MELLOWTOY și BLACK PEAKS)

Ce mi-aș dori: să revenim la edițiile plătite, ca să ne bucurăm în liniște și pace de concert, nu să te calce pe picioare și să te ferești să nu te ardă cu țigara niște puști cărora abia le-a mijit mustața, dar și-au dat seama că sunt rockeri și asta scuză orice. Nesimțirea e tot nesimțire, indiferent ce culoare de piele ai, ce preferințe muzicale, etc.

La final vă las niște linkuri cu poze:

https://andreeaw.sunphoto.ro/ARTMANIA_2016_partea_1https://andreeaw.sunphoto.ro/ARTMANIA_2016_partea_1

https://andreeaw.sunphoto.ro/ARTMANIA_2016_-_PARTEA_A_DOUA

Să ne vedem cu bine la anul!

 

 

Metal Magic Fest – part IX

Și uite așa pașii (avionul) m-au purtat din nou către Fredericia, un oraș port al Danemarcei în care s-a ținut pentru al nouălea an consecutiv, Metal Magic Fest.

Revederea cu Danemarca a fost una plăcută, zborul lin și oamenii prietenoși. Deja este al doilea an consecutiv când merg și lumea începe să mă știe. Cei mai mulți se miră că mă duc tooocmai din România și că ajung singurică pe la festival, însă le explic că am venit cu prietenii din Suedia. Alții s-au mirat când mi-au văzut părul vopsit „oh, it is your real hair”.

De bine ce m-am obișnuit și eu cu locurile, de la anul festivalul se va ține în alt oraș. Nu-i nimic, o nouă ocazie de a vizita.

Festivalul are o atmosferă plăcută, se bazează pe relațiile interumane și se cântă pe două scene: inside și outside. Nu concomitent, ci alternativ.

Prețurile: bilet de acces 3 zile la festival + autobuz de la aeroport din Copenhaga până la festival și retur (un drum de vreo 3 ore) 1.024 DKK (aproximativ 625 lei). Are inclusă și camparea pentru cine dorește. Pentru cine nu, atunci musai cu un an înainte (poate chiar înainte de cumpărare bilete la festival) de făcut rezervări la hotelurile din împrejurimi. Mai găsești apartamente de închiriat la prețuri decente. Noi am plătit pe un apartament de 2 camere (care la ei este studio) de peste 90mp, pentru 3 nopți doi oameni cam 320 euro, aproximativ 1.450 lei. Și la o distanță de vreo 10 minute mers pe jos de la festival.

În cadrul festivalului: bere 25 DKK (cam 15 lei), cidru 30 DKK (cam 18 lei), suc 15 DKK (cam 9 lei), mâncare: 1 hotdog = 1 ticket, 1 burger = 2 tickete, iar un ticket pentru mâncare cred că e 25 DKK. Tricoul festivalului a costat 110 DKK (cam 67 lei).

Oricum de mâncat și de băut găsești cu duiumul în afara festivalului. Pentru un prânz (supă cremă de curry cu o chiflă făcută în casă din făină neagră cu semințe + apă la 800 ml + parfait de vanilie) am plătit 120 DKK, iar pentru un alt prânz (costițe afumate de porc la grătar cu sos, cartofi prăjiți și salată de varză – porție mică + apă – porție mare) am plătit vreo 150 DKK. S-ar putea ca prețurile să vi se pară mari, dar au niște porții nesimțite. Am mâncat costițele cu aprope toți cartofii și fără salata de varză și sosul lor și mi-a ajuns pentru prânz și cină.

Formații care m-au impresionat:

SLAEGT:

VÎRCOLAC – o trupă din Dublin, de death metal, cu nume românesc, pentru că fondatorul este mare fan al poveștilor horror:

Tainted Lady – o trupă de classic rock:

AOSOTH:

Trupe revăzute cu drag:

IN THE WOODS:

Și bineînțeles, prietenii sârbi de la INFEST care au rupt gura târgului:

 

Mai jos vă las să vă bucurați de pozele făcute în cele trei zile:

https://andreeaw.sunphoto.ro/Metal_Magic_Fest_IX_-_2016

Ceasul fantasmelor – Oliviu Craznic

Ceasul fantasmelor” este o colecție de povestiri după pofta inimii mele. Deși atât în literatură, cât și în muzica rock, genul gothic este destul de disputat, există unii ca mine cărora le place așa ceva. De ce? Păi este foarte simplu: în muzică genul rock gothic a derivat din muzica clasica. În literatură, genul gotic îmbină elemente horror cu elemente romantice. Ce poate fi mai frumos decât broasca transformată în prinț de un simplu sărut, frumoasa trezită dintr-un somn greu de același sărut sau chiar o bestie care-și capătă din nou forma umană când întâlnește un suflet cald care o iubește sincer, în ciuda aspectului fizic care repugnă. Din punctul meu de vedere atât muzica rock gothic, cât și literatura gotică sunt apanajul popoarelor saxone. Din micile mele vizite pe meleagurile lor am descoperit locuri care sunt cu acuratețe descrise în cărți, jocuri video.

Volumul este împărțit în patru secțiuni. „Înainte de coșmar”, prima parte, este deschisă de „Lenore Arras” – o povestire despre dragostea dintre doi frați urmăriți din porunca tatălui pentru a fi uciși, deoarece s-au născut „stigmați”, spurci. Îmi aduc și acum aminte despre Clubul Nemira la care a participat Oliviu ca invitat, deoarece această povestire a apărut și în numărul al treilea al Colecției de Povestiri Științifico Fantastice (CPSF – pe scurt) cpfsși de gafa pe care am făcut-o întrebându-l despre o continuare a povestirii. Mi-au plăcut atât de mult scenariul și personajele, încât nu am putut să cred că asta era toată. Oliviu însă mi-a recomandat romanul publicat în 2010 la Editura Vremea, intitulat „… Și la sfârșit a mai rămas coșmarulcarte oliviu craznic - cosmarul care face parte dintr-un univers asemănător.

Urmează apoi „Pivnițele Palatului Charron” în care aflăm despre sacrificiul unui preot pentru a salva o fată răpită și batjocorită de noul senior al unui castel despre care se spune că este bântuit. Poate fi oare crima o metodă de salvare? Moartea poate fi considerată preferabilă în fața unor tratamente ce nu au nimic în comun cu umanul, însă crima? Poate fi ea iertată vreodată? Și dacă da, cine va fi cel care va dărui iertarea?

Cea de-a doua parte cuprinde: „Însângerată luna”, care se petrece pe pământ românesc, undeva în munți, mai jos de Bistrița. Ca perioadă istorică ne aflăm în timpul ocupației austro-ungare în Transilvania, unde poposește un negustor străin. În așteptarea asociatului său, omul trage la Fortul Omului Mort unde face „cunoștință” cu Fiica Lunii, cea care fură inimile bărbaților care o privesc și îi pierde în heleșteul de la marginea pădurii aflate dincolo de ziduri. O frumoasă istorisire despre iele.

„Trecătoarea” – eu o consider o legendă dacă despre nemurire și Zalmolxe și o posibilă explicație a împuținării legiunilor romane în zona muntoasă a Transilvaniei.

„Ellen Lee” m-a purtat până în Statele Unite ale Americii, unde am „asistat” la un episod dintr-un serial paranormal .

„Spiridușii albi” a mai apărut și în revista digitală „Dublu tăiș„,oliviu craznic - spiridusii de aur, ciprian mitoceanu - casa corabierului în numărul doi din iulie 2013. Și cred că este povestirea care m-a marcat cel mai mult în acest volum. Trei adolescenți americani se decid să facă o excursie până la muntele din apropiere cu speranța că așa vor reuși poate, să dezlege misterul care cuprinse orășelul în ultima vreme. Copiii Harper obișnuiau să se joace prin pădure, însă, într-una din zile, Thomas, (cel mai mare) a dispărut pur și simplu și eforturile depuse de către localnici alături de poliție au fost zadarnice, dar fratele lui mai mic, Rick, s-a întors, deși schimbat, cu mințile rătăcite, repetând întruna același cuvânt „spiriduci”. Și astfel, ceea ce ar fi trebuit să fie o expediție curajoasă a unor tineri aflați la pragul dintre adolescență și tinerețe s-a transformat într-o moarte violentă și un coșmar ce nu poate fi uitat. Și asta, se pare, doar din dorința unui tată ca fiii lui să nu mai bântuie prin pădure cât e ziua de lungă.

 

Partea a treia este intitulată „Viitorul ieri și azi” și include: „Anna Lise” este o povestire în cel mai pur mod lovecraftian. Pe măsură ce o citeam mă gândeam la  „Herber West – Reanimator” unde doctorul crede cu tărie despre corpul uman  că este o mașinărie complexă ce poate fi restartată. În istorisirea lui Oliviu cadavrul pe care se fac experimente aparține tinerei Anna Lise care a fost ucisă și al cărei corp este „salvat” și îngropat de către anchetatorul crimei.

„Tempus fugit” încă am îndoieli că am înțeles pe deplin această poveste polițistă steam-punk care mi-a pus rotițele în mișcare și care mi-a încântat neuronii.

„Imora” are la bază veșnica întrebare: aș putea oare să schimb destinul? Este o combinație de previziune cu călătoria în mai multe viitoruri posibile, toate având ca scop salvarea femeii iubite.

A patra și ultima secțiune se numește „Întâlnire cu Ermengaarde” și începe cu „Mascarada învinșilor” în care aflăm că inteligența feminină este o armă mult mai puternică decât cele purtate de bărbați în războaie.

„Transport periculos” în care autorul ne arată cum frumoasa Ermengaarde Eyes a hotărât soarta unui conflict armat între dinastii.

„Edana Rose” face parte din același univers, însă este povestea surorilor Edana și Julish Rose, gemenele Marelui Lord Kazimierz, temut fie numele său. Fetele au fost separate și educate diferit pentru ca tatăl lor să poată accede la ambele lumi: terrană și venusiană. Și cum socoteala de acasă nu se potivește cu cea din târg, avem parte de o frumoasă trădare frățească, însă…. poți fi sigur cine este cine când vorbim despre două gemene identice?

„Domini Canes” închide și secțiunea și volumul. Și pentru că finalul trebuie să fie unul grandios, asistăm la o incursiune în jungla Orientului Terran alături de Ghetsemani John, care urcă pe Steeks în barca Persefona pentru a ajunge la ruinele vechiului templu baalic pe care are misiunea să-l mineze și să-l distrugă. (Diablo, unde ești tu?) O poveste despre credință, despre religie și despre demoni.

Și în final, nu pot decât să alătur primei istorisiri, „Lenore Arras” care nu mi-a ieșit din cap de când am citit-o prima dată o melodie superbă a unei formații germane:

 

 

 

OLD GRAVE FEST 2016 – a cincea editie

Romanian Thrash Metal Club is proud to present

OLD GRAVE FEST 2016, the 5th edition of the only metal festival in Romania organized by a fan club, for fans,

the festival where your money helps us fund the next edition

http://www.rtmc.ro/

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén