NANTAN LUPAN

Cărți, concerte și călătorii

Etichetă: oameni

Blogosfera SF&F: Oameni si zei

Volumul de față este primul din seria „Protectorii”, a părut la editura Tritonic și poate fi comandat de aici.

Este compus din 15 povestiri care se întrepătrund prin intermediul celor 2 personaje principale feminine, care au și rol de „povestitor”, prin ochii cărora cunoaștem lumea în care se desfășoară acțiunea.

1. Prima este „Fantasia”: „Străina căpătase un ascendent asupra mea.” – nu vă spun de câte ori am citit propoziția asta. Am crezut că nu văd bine.

Unde facem cunoștință cu Kayla (Blackmoon), jumătate indiancă (piele roșie) și jumătate nordică și cu Lorena – zeiță. Unde începem să aflăm despre puterea Kaylei (un fel de medium cu ceva puteri paranormale) și despe Lorena, că este nemuritoare.

2. „Visul american”: o frumoasă povestire despre „visul american” propovăduit canadienilor. Chiar hilară (situația) dacă stai să te gândești mai bine. Sau unde mai descoperim un zeu, un karghan. Și unde aflăm că „zeii” sunt de fapt îngeri, iar karghanii sunt demoni. Iar îngerii sunt atlanții. Interesantă optică și întrepătrundere cu marile civilizații dispărute și cu legendele care le învăluie.

„Un memento dureros – a ce fusese, ce putea fi dacă…” – poate un memento a ceea ce fusese, zic și eu.

„să grăbească stolurile de corbi venind la ospăț”

Kyla află încet-încet despre existența „zeilor”, care nu-s nemuritori cum am putea crede, care pot fi uciși, dar care trăiesc vreme de secole și află despre originea și puterile ei.

Lorena ne poartă pe tot parcursul volumul de-a lungul istoriei și ne povestește cum au ajuns „Protectorii” din Highlands (Scoția) pe coastele Canadei și cum au fondat Nova Scotia, dar și despre cum s-au luptat și cum au dispărut vechile civilizații.

Un lucru nu mi-a dat pace pe parcursul acestei cărți: am trăit mereu cu impresia că văd episoade din „Nemuritorul”, serialul cu Adrian Paul. Nemuritorii, „zeii” se simt unii pe alții, se urmăresc, se luptă, se iubesc, fix la fel.

Cartea este una care te prinde repede, este fluidă și are zvâc. Din păcate nu am reușit să empatizez cu nici un personaj, nu sunt destul de „ancorate”, nu le-am putut simți aievea, nu m-am putut transpune în nici unul dintre ele.

Însă volumul este unul pe care-l recomand, măcar pentru lecțiile de istoria civilizațiilor. La final ne sunt anunțate următoarele două volume. Eu una îl voi citi cel puțin pe al doilea. Acum sunt curioasă ce se întâmplă mai departe cu Kayla și cum acceptă noua situație, care nu este pe atât de ușoară pe cât ați putea crede: ce mai, știe că face parte dintre „Protectori” și atât. Nu, nu e doar atât, e mult mai mult și mai complex, dar hei, dacă aș spune totul, care ar mai fi farmecul, nu?

Articolul face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vrei să citești și alte impresii despre Oameni și zei, le găsești pe blogurile:

https://assassincg.wordpress.com/?p=17339

https://just-other-things.blogspot.com/2018/03/oameni-si-zeiprotectorii-1-de-rodica.html

https://jurnalul-unei-cititoare.ro/blog/2018/7/blogosfera-sf-f-oameni-si-zei

http://www.iuliaalbota.ro/blogosfera-sff-oameni-si-zei-rodica-bretin/

 

Robogeneza – Daniel H. Wilson

La început n-am știut cum să încep acest articol. Apoi am realizat că totul pornește de la un singur lucru: SUPRAVIEȚUIREA.

Am văzut vineri „Fast & furious”, al optulea film al francizei. De aici mi-a venit ideea începerii acestui articol. Am citit în ultimele zile „Arhitecții speranței” a lui Alexandru Lamba și „Robogeneza”, al doilea volum din seria cu roboți scrisă de Daniel H. Wilson și publicat de editura Nemira. Toate au ca temă centrală supraviețuirea omenirii indiferent de condițiile de mediu, economice sau politice.

Primul volum al seriei, „Robopocalipsa”, despre care am scris aici, ne introduce într-o lume în care mașinile de orice natură preiau controlul asupra lumii și încearcă să distrugă omenirea sub conducerea inteligenței artificiale Archos R-14 care se ascunde într-un puț în Alaska. Evident, în primul volum Archos-R14 a fost învins. Un război sângeros, care a unit oameni, oameni modificați și mașini de pe întreg cuprinsul globului și care a durat vreo  trei ani.

Acum, după ce inamicul comun a fost învins, oamenii și mașinile (roboții) se întorc spre interiorul continentului American, spre leagănul civilizației Osage, acolo unde s-a format armata învingătoare, la Calul Sur. Asta pe pământ american. La celălalt pol, în Japonia, oamenii și mașinile revin ușor, ușor, la viața de zi cu zi, cu excepția faptului că roboții nu mai sunt supuși oamenilor, nu mai sunt roboți casnici, ci independenți.

Toate bune și frumoase, numai că oamenii sunt fățarnici și dornici de putere, așa că încep un alt război: împotriva modificaților, denumiți generic „paraziți”. Profitând de acest lucru, o altă inteligență artificială, Archos -R8, precursor al celui învins, R14, reușește să controleze și să canalizeze două armate către fostul centru al armatei, acolo unde s-au adunat majoritatea mașinilor, denumit Orașul născuților-liber.

Se păstrează cât de cât modul de jurnal, deși cartea este împărțită în trei părți, fiecare parte urmărind unul dintre personajele principale din primul volum, făcând astfel puțin mai ușoară urmărirea personajelor, însă punându-ți creierul în mișcare în ceea ce privește coordonarea faptelor pe mai multe fronturi.

Fraza care mi-a plăcut cel mai mult este următoarea: „Cândva Archos R-14 a spus că fiecare dintre noi își creează propria realitate. Mașina a mai spus că toate realitățile acelea sunt neprețuite. Avea dreptate. Fără noi aici în calitate de martori, universul nu-i decât istorie fizică lipsită de sens.”

Concluzia? Nu este decât una: este o carte bună, merită citită, chiar dacă are anumite porțiuni unde mi se pare că se tărăgănează puțin și finalul lasă CLAR ca lumina zilei loc pentru cel de-al treilea volum din serie.

 

 

 

Barcelona – Noiembrie 2016

Am ajuns pe pământ spaniol în seara de 31 octombrie 2016, pe la ora 22, cu vreo 25 de minute peste timpul inițial de aterizare. Fiind destul de târziu, am plecat glonț la cazare și m-am băgat la somn.

Marți, 1 noiembrie 2016, a fost prima zi în care am ieșit în oraș și fiind prima dată pe aceste meleaguri, mi-a luat ceva până să mă dumiresc încotro o apuc, pe unde sunt și altele asemenea. Așa că, marți am reușit să văd doar Casa Mila. Am trecut pe lângă Casa Batllo, mi s-a părut coada prea mare, am ajuns la Casa Mila, pe care am vizitat-o, am plecat spre Sagrada Familia unde am aflat că biletele pentru ziua respectivă erau epuizate și am primit recomandarea să-mi cumpăr bilet online, după care am pornit spre Park Guell, unde, din nou, am aflat că nu puteam intra să vizitez, însă, mi-am cumpărat bilet pentru a doua zi.

Miercuri, 2 noiembrie 2016, am purces dis de dimineață spre Park Guell, intrarea era între 8:30 și 9:00. Și uite așa am aflat că spaniolii abia își duceau copiii spre școală. Cam târziu, nu?  Dar nici magazinele (în afară de cele de legume-fructe) nu se deschid înainte de ora 10. Și au program ceva de genul: 10 – 14 (sau 14:30), după care siesta și din nou, de la 16 la 19 (20). Hmm….

Am petrecut câteva ore de neuitat în parcul conceput de Gaudi împreună cu Eusebi Guell (poze mai jos). După care, am plecat spre Sagrada Familia, unde am intrat puțin după ora 17.

Aici, am o maaaaare problemă: toată lumea spune că este o navă, ceva nemaipomenit, nemaivăzut, nemaiîntâlnit. Văzând azi Catedrala Barcelona, lucrurile nu mi se mai par atât de nemaipomenite. Corpul Catedralei a fost terminat în anul 1460, fațada gothică în 1889 și ea, cu totul, a fost finisată în 1913.

Sagrada Familia a fost sfințită în 1882. Părerea mea este că cele două sunt similare (vezi lumea le confundă), numai că Sagrada Familia a beneficiat de vizionarul Gaudi care i-a dat acele forme nemaipomenite, dar pe care le întâlnim în toate creațiile lui (mai mult, sau mai puțin).

După ce am vizitat biserica și muzeul din subsol, am plecat spre Casa Batllo, iar de acolo, m-am întâlnit cu un amic care m-a plimbat prin cartierul Bari Gothic.

Am ajuns acasă seara târziu, cu picioarele arzându-mi, de mă gândeam dacă voi mai fi în stare să mă ridic din pat a doua zi.

Da, am fost în stare și am plecat voinicește spre Muzeul Științelor Naturii, pe numele lui Cosmo Caixa. Wow, aș fi avut nevoie de existența acestui muzeu (mă rog, să fi avut acces la el) pe vremea când eram copil și pășeam pe tărâmul fizicii. Cu mult mai ușor să vezi legile termodinamicii și multe altele, față de a-ți închipui ce și cum.

Cel mai mult mi-a plăcut plimbarea prin pădurea amazoniană. O experiență de neuitat.

Coborând de la Cosmo Caixa am ajuns în Placa Kennedy, unde am constatat că Blau Tramvia nu circulă decât în weekend și în zilele de sărbătoare legală, așa că m-am urcat în autobuz și am ajuns pe strada La Rambla, în piața renumită La Boqueria, unde găsești tot ce vrei și ce nu vrei în ceea ce privește fructe (ca atare sau suc), dulciuri, jamon și pește și fructe de mare. evident că le poți și gusta. Am scăpat de furnicar și am traversat strada, unde am luat prânzul la Jamon Experience. Într-adevăr o experiență și încă bună. Pentru 15 euro primești un meniu format din trei aperitive (porțiile nu sunt mari, mai degrabă se încadrează la categoria gustă una, gustă alta, însă mi-a fost suficient până a doua zi) la alegere, o friptura de porc la alegere (mușchi, antricot sau ceafă) cu garnitură (tot la alegere), un desert și ceva de băut (am ales un pahar cu vin alb).

Fiind aproape de Bari Gothic, m-am dus să vizitez Catedrala Barcelona și apoi m-am întors acasă pe alt drum.

Vă las să vă delectați cu pozele făcute în aceste trei zile, având în vedere că de mâine dimineață de la ora 10:15 va avea loc ceremonia de deschidere a Eurocon 2016.

https://andreeaw.sunphoto.ro/Barcelona_1_Nov_2016

https://andreeaw.sunphoto.ro/Barcelona_2_Nov_2016

https://andreeaw.sunphoto.ro/Barcelona_3_Nov_2016

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Follow by Email
Facebook
Facebook
Google+
Google+
http://nantanlupan.com">
Twitter
Visit Us
YouTube
LinkedIn
Instagram