NANTAN LUPAN

Cărți, concerte și călătorii

Etichetă: horror

In the Blood

De aproape un an vreau să vă povestesc despre Lee Isserow și proiectul său ABAM = A book A Month.

Lee Isserow este un scriitor britanic, scenarist și producător premiat. Și pentru că marea sa dragoste este filmul și cărțile sale sunt foarte cinematice.

”In the Blood” este o quatrologie horror. Am citit primul volum ca parte a programului ABAM, adică o carte pe lună, pe care Lee o oferă gratuit, în schimbul recenziei pe amazon.

Am cumpărat următoarele două cărți din serie, ceea ce spune în primul rând că mi-a plăcut subiectul și apoi că sunt curioasă cum continuă.

Prima impresie despre cartea lui a fost: horror de tip Stephen King în engleză britanică. Un punct în minus din punctul meu de vedere și ceea ce m-a frapat sunt capitolele ffff scurte. Am citit capitol de o pagină. Este un punct în plus faptul că scrie foarte cinematic, dar mi-aș fi dorit mai multe detalii. Pe măsură ce am citit cartea am avut impresia că văd un film și că fiecare capitol (că nu sunt decât vreo 35) este o scenă. Altfel, numai lucruri bune de spus, deși mi-am dat seama destul de devreme cam de unde vine monstrul. Partea bună este că volumul nu constă doar în găsirea monstrului, așa cum în cărțile polițiste trebuie să găsești criminalul. Mai are o bucată destul de mare despre cum domolești și controlezi monstrul, despre cum îl pui în slujba binelui. Foarte drăguță ideea. Tocmai de aceea sunt curioasă cum continuă povestea în următoarele trei volume.

Pe scurt:

Ben Graham visează despre monștri.
El visează despre monștri încă din copilărie, de când a fost martor la uciderea mamei lui de către unul.
Însă Ben va deveni el însuși un monstru pe măsură ce urzește un plan să-l ucidă pe cel care i-a luat viața mamei lui.

Dar Ben va descoperi nu doar că monștrii sunt reali…
El va afla că are niște calități unice care-l vor ajuta să-i distrugă.

Pentru că sângele lui Ben nu este la fel ca al oricui. Este viu. Și are o foame care nu poate fi săturată.

După cum spuneam, horror clasic, de bună calitate, cu miza crescândă până la un moment dat.

Personajele mi-aș fi dorit să fie puțin mai mult dezvoltate. Dar oricum, impresia despre carte este una bună, acțiunea coerentă, logică.

Mă bucur să fac parte din proiect și dacă vreți să aflați mai multe, o puteți face la adresa: www.abam.info.

Primul volum îl puteți găsi și audiobook în lectura autorului. Părerea mea proprie și personală este că audiobookul face un mare deserviciu cărții, autorul nefiind o persoană potrivită pentru lectură publică.

 

Lights out

Partea bună este că din augut 2016 (deși pe imdb scrie că premiera în S.U.A. va avea loc pe 22 iulie 2016) vom avea un nou film horror care ne va băga în toți sperieții (pe ăsta mă duc să-l văd ziua și după el bag o comedie, ceva de spălare a creierului) zice-se făcut tot de echipa de la „The Conjuring”, ceea ce ne garantează calitatea. Trailerul este sperietor tare.

Să-l vedem, zic!

The Purge: Election Year

Deși nu-mi aduc aminte să mai fi văzut vreun film din această serie, ăsta mi-a plăcut mult de tot. Pe imdb este categorisit ca fiind horror, action, sci-fi. Pentru mine nu e horror, e un thriller foarte alert. Face parte din gama „Texas massacre”, „Helloween”, însă puțin altfel. Adică variațiuni pe tema.
Este un film bine făcut, te bagă în scaun și în corzi de la început până la final, însă nu de groază, ci din cauza ritmului alert în care se succed crimele. E un fel de „Serious Sam” sau orice alt joc de hack & slash. Apuci ce armă-ți pică-n mână și tragi / dai. Dacă nu o faci tu, o fac ei. E care pe care.
În prezentarea filmului se spune că „la o distanță de câțiva ani după ce l-a cruțat pe cel care i-a ucis fiul, fostul sergent de poliție Barnes ajunge șeful securității pentru senatorul (de fapt, vă spun eu, care am văzut filmul, că e senatoarea) Charlie Roan, o candidată la președenție luată în vizor pentru a fi ucisă în noaptea de Purge, datorită faptului că a jurat să elimine această sărbătoare”. Acum… sărbătoarea asta este – vorba unui personaj din film – un fel de Helloween pentru adulți, de vreme ce numai jmecherii de jmecheri de prin cartiere și de peste hotare sunt pe străzi și ucid în voie. (da, vin grupuri întregi din Europa special pentru această noapte)
Filmul este clar SF, se petrece într-o lume nu neapărat postapocaliptică, dar post-război. Eu n-am priceput deloc că monsieur Barnes ar fi fost polițist în vreo altă viață. Pomenește doar de uciderea fiului său într-o astfel de noapte.

De fapt ce este „purge”? Purge este o perioadă de 12 ore (de la 7 pm la 7 am) care se aniversează în fiecare an pe 21 spre 22 martie. În acest răstimp absolut orice este legal. Chiar și crima este legală și nepedepsită. Poliția, pompierii și ambulanțele nu există și nu acționează pe durata acestui eveniment. A început ca fiind sărbătorirea noii ordini, a noului Guvern al S.U.A. după terminarea războiului și a ajuns să fie o noapte oribilă în care orice este posibil și în care oricine este expus, cu excepția politicienilor de grad 10 (adică ăi mai mari și mai tari).

Numai ce te faci că domnița Charlie Roan a asistat neputincioasă la uciderea familiei ei cu vreo 18 ani în urmă și de atunci a jurat că va face să dispară acest obicei, drept pentru care intră în politică și acum este senatoare, candidată la președinție și din câte se pare, cam are câștig de cauză. Treaba fiind extrem de simplă, de data asta nu există absolut nici o restricție, toată lumea este expusă și ditamai armada pleacă să o ucidă pe doamna care vrea să-i înlocuiască pe „Părinții Fondatori”.

Costumele de Purge sunt un fel de Helloween macabru, dar reușite și acțiunea pornește. Avem eroi și anti-eroi, avem echipă și (nu valoare, steliștilor) trădare (rimează, nu?).

Una peste alta eu recomand filmul celor doritori de adrenalină în fața ecranului, celor ce sunt obișnuiți cu „head-shot”, reîncărcare rapidă și mergem mai departe, să ucidem toată hoarda până ajungem la bossul cel mare.

 

The Conjuring 2

CONJURÁ, conjúr, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare.

Sau la ce folosește o tablă Ouija.
Povestea este extrem de simplă, ca la orice film horror: o mamă își crește cei 4 copii (două fete și doi băieți) într-o suburbie a Londrei, după ce soțul s-a decis că vrea să aibă niște gemeni prin vecini.
Suntem la finalul anilor ’70 și traiul e greu, mai ales că fostul tată nici măcar pensia alimentară nu o mai plătește. Cea mai afectată de plecarea bărbatului este fetița în vârstă de 11 ani, care, împreună cu prietena ei cea mai bună contruiește o tablă Ouija în încercarea de a-și revedea tatăl.
Pe cealaltă parte a Oceanului, în S.U.A., vestiții luptători cu demonii, Ed și soția lui, Lorraine, sunt invitați pe la diverse emisiuni televizate alături de psihologi și alți oameni de știință și dezbat problema manifestărilor paranormale.
Pe fondul unui scandal mediatic în S.U.A., biserica catolică refuză să se implice în cazuri de activitate paranormală și-i roagă pe Ed și Lorraine să meargă la Londra și să confirme sau infirme dacă este nevoie de intervenția bisericii (exorcizare) sau nu.
Uite așa începe aventura celor doi americani pe pământ european și așa se face că Janet are noroc și scapă cu viață din încercarea unui demon foarte puternic de a pune stăpânire pe fată și pe familia ei.
Filmul este foarte bine făcut. Am mâncat floricele tot timpul, dar, dacă ar fi fost 3D sigur m-aș fi scăpat pe mine. Așa, m-am încordat în scaun de câteva ori și am plecat urmărind umbrele care treceau pe lângă mine.
Pentru mine această serie este la fel de bună precum seria „Nightmare on Elmstreet” sau seria „Poltergeist”, deși cred că „The Conjuring” mi-a dat niște sentimente mai puternice decât „Poltergeist”, pentru că acolo știai deja că fata este bântuită și te așteptai la anumite manifestări, pe când aici totul a pornit dintr-o dată.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén