NANTAN LUPAN

Cărți, concerte și călătorii

Etichetă: film

Filme Ianuarie 2018

De aproape două săptămâni am abonament la cinema. În UK pentru contravaloarea a puțin peste prețul a 2 bilete la film poți avea un abonament lunar la cinema. Abonamentul este valabil la toate cinema-urile din rețeaua respectivă (Odeon) din UK cu excepția Londrei. Mai pui vreo 2 lire lunar și ai acces și la Londra, dar la ce mi-ar folosi? În lei abonamentul costă contravaloarea a vreo 4 filme normale la mall, adică 2D. Și aici trebuie plătit ceva în plus (nu știu exact cât) pentru producțiile 3D, dar cum nu-s prea numeroase, nu-mi fac probleme. Abonamentul îmi permite intrarea nelimitată la filme pe parcursul perioadei de valabilitate. Pot să văd același film de 10 ori sau să văd toate filmele din program.
De când am cumpărat abonamentul am încercat să ajung la zi cu filmografia de prin cinema. Din păcate nu am mai prins “Star Wars – The last Jedi”, dar am prins altele:

1. Insidious- the last key: horror ca la mama lui acasă. Zice pe imdb că e al patrulea film din serie. Le voi căuta și pe primele trei :). Aaaa și aici chiar se ține cont de faza aia cu vârsta recomandată pentru vizionarea unui film. Am văzut 3-4 puștani, băieți toți, scoși din sală în timpul filmului, pentru a le fi verificată vârsta, recomandarea fiind pentru persoane de minimum 15 ani. Un horror plin de clișee: familie abuzivă, o copilă care nu știe ce puteri are, mamă protectoare chiar și de dincolo, familie destrămată, familie regăsită. Dar e bine făcut și chiar sperietor acolo unde trebuie.

2. The commuter: sincer chiar îmi era dor de Liam Neeson (de un film cu celebrul actor irlandez). Deși am văzut un articol pe net care a desființat întregul film și mai ales ultimele alegeri ale actorului, nu cred că filmul poate fi încadrat chiar la categoria B. E adevărat, tot cu tren, dar acum nu mai e „taken”. E însă cu detectivi, explozii și trădări de unde nu te aștepți. Pentru un film de acțiune, este exact ceea ce trebuie. Nu poți să-i ceri unui astfel de film să-ți pună probleme filosofice.

3. Darkest hour: Gary Oldman? Sincer sper să ia Oscarul. Transformarea actorului în personajul Winston Churchill este remarcabilă. Am avut impresia că văd un documentar istoric, nu un film comercial. Extraordinar!

4. The Post: eu cu inteligența-mi de fer*, care nu dă greș neam, am crezut că pot traduce filmul „Poșta”. Evident că trailerul nu l-am văzut, așa că am aflat direct la cinema că de fapt era vorba despre ziarul Washington Post. Are o distribuție bună, din care amintesc pe: Meryl Strip, Tom Hanks, Sarah Paulson, Bradley Whitford, Bruce Greenwood, sub bagheta regizorală a lui Steven Spielberg. Și așa afli că și pe la alții presa a trebuit să lupte pentru libertate de exprimare, dar măcar la ei este prevăzută în Constituție, care nu poate fi călcată în picioare de orice cap de maimuță.

* fer scris intenționat

5. The greatest showman – cine nu cunoaște povestea lui P. T. Barnum spusă de atâtea ori în fel și chip? Un muzical în care m-a surprins plăcut Hugh Jackman căruia nu-i cunoșteam veleitățile de câtăreț și dansator și în care am văzut un Zack Efron adult care nu se dezice de muzicalurile în care l-am văzut ca adolescent.

6. Coco – o animație haioasă despre “el dia de muertes”, un fel de Moșii de vară la noi. Despre secrete păstrate bine de-a lungul a câteva generații, despre pasiune, familie și de ce e bine să ne amintim despre strămoși.

7. Three billboards outside Ebbing, Missouri – o dramă a unei femei care și-a pierdut fiica. Aceasta a fost ucisă și violată în timp ce murea, iar poliția încă nu a reușit să găsească vinovatul. Este de fapt o dramă a întregului orășel, Ebbing, din statul Missouri. Astfel se demonstrează ce efect poate avea (de domino aș spune) o vorbă spusă la supărare în cadrul unei familii și o faptă asupra unui întreg oraș. Un alt actor de care îmi era dor, pe care nu l-am mai văzut din seria “Jocurile foamei”, Woody Harrelson și Peter Dinklage, jucând alături de Frances McDormand, Zeljko Ivanek și Sam Rockwell.

8. Jumanji: welcome to the jungle – este un remake modern al poveștii din 1995. Se pornește de la un vechi joc video și puștanii din zilele noastre ajung în junglă sub forma personajelor pe care le-au ales în joc. Dwayne „The Rock” Johnson și Jack Black fac deliciul acestui film de aventură care se adresează tuturor celor cu inima tânără.

9. Early man – este o parodie animată (sau cu păpuși din plastilină) despre buturuga mică răstoarnă carul mare, unde-i unul nu-i putere, unde-s doi, puterea crește, despre lăcomia omului modern și simplitatea omului din trecut. Este un mod de relaxare, de a ieși din rutina zilnică și de deconectare de la grijile zilnice.

10. Goodbye, Christopher Robins – am uitat despre ce era vorba în trailer. Ajung în sală, lume multă, aproape toate locurile ocupate. Majoritatea pensionari. Începe filmul. Anii 40, un tip primește o scrisoare oficială și fuge în pădurea din spatele casei, urlă de durere și aruncă în aer o minge de cricket. Film despre război, îmi spun. Așa îmi explic numărul mare de spectatori prezenți în sală, 95% pensionari. Și da și nu. Filmul este despre cel care a creat personajul Winnie the Pooh. Da, îmi aduc aminte: dacă este vorba despre un personaj care are legătură cu UK, de obicei nu poți nici măcar să arunci un ac în sala de cinema. Filmul mi-a smuls câteva lacrimi și un șters de nas. N-am fost singura, evident. Chiar vă invit să-l vedeți și să băgați bine de seamă comportamentul familiei, pentru că este tipic pentru britanici: neglijarea propriului copil în favoarea propriilor plăceri și exploatarea oricărui lucru cât de mic pentru bani. E tragic, sincer. Mă gândesc că părinții mei puteau să meargă în vacanțe și poate la restaurant, în loc să plătească meditațiile copiilor. Dar, pe de altă parte, copiii au ajuns ceva în viață datorită sacrificiului lor.

11. Maze runner: the death cure – prin comparație cu alte filme am fost doar 5 persoane în sală. Toate de gen feminin. Ultimul capitol, cel de-al treilea, din saga „Maze runner” pune punct poveștii virusului ucigaș și al cobailor pentru tratament cu o adevărată explozie de explozii. Trecem peste micile puteri „supranaturale” ale poveștii (sunt convinsă că așa e scrisă cartea; am trilogia acasă, am început-o la un moment dat, dar mi s-a părut foarte încâlcită și am preferat să văd filmele. Tot sper să fie traducerea deficitară) ca de exemplu: puștii înarmați cu pistoale sunt trăgători de elită: glonțul și cadavrul și nimicesc o armată profesionistă îmbrăcată în kevlar din cap până-n picioare și înarmată cu puști automate. Puștii aflați pe vagonul unui tren pentru mine sunt ca muștele, în câmp deschis, n-au unde să se ascundă, dar, cică avantajul de a fi la înălțime îi ajută să ucidă soldații. Altfel un film de acțiune care pune punct aventurii celor închiși inițial în labirint, care acum ucid și fac prăpăd, pentru a construi o lume nouă.

Paranteză care n-are legătură cu filmul. Nu pot să nu observ că în ultima sută de ani toate cărțile de anticipație spun o poveste despre apocalipsă și nu mă pot opri să mă gândesc că poate suntem educați subliminal să o declanșăm.

12. Downsizing – este un film despre oameni. Un film care ne spune că suntem prea mulți pe planetă (ceea ce știm), care spune că o nenorocire la scară planetară este destul de aproape de a se întâmpla și despre soluții. Soluția la toate problemele pare a fi micșorarea oamenilor la o scară de 1.244,1 la 1. Toate bune și frumoase, dar omenirea, cu toate că micșorarea aduce bogăție (oare?) este reticentă la ceea ce nu cunoaște, așa că doar 3% din populație apelează la această metodă de salvare a planetei, prin urmare e cam degeaba în fața pericolului iminent care amenință Terra. Din păcate, micșorarea este doar fizică (da, știu, nu se așteaptă nimeni să se schimbe și altceva) și oamenii sunt oameni până la capăt: hrăpăreți, fericiți să se înavuțească repede și fără efort, profitori, dar și inimoși, iubitori și calzi. Părerea mea este că un asemenea film te cam pune puțin pe gânduri, că poate ar trebui să fim mai atenți la cei in jurul nostru și la nevoile lor, așa că tot ne batem cu pumnii în piept cu orice ocazie că noi suntem OAMENI. Ar fi cazul să o și dovedim.

Această rubrică va apărea lunar, în prima zi calendaristică a lunii, despre filmele vizionate la cinema în luna precedentă.

 

Lights out

Partea bună este că din augut 2016 (deși pe imdb scrie că premiera în S.U.A. va avea loc pe 22 iulie 2016) vom avea un nou film horror care ne va băga în toți sperieții (pe ăsta mă duc să-l văd ziua și după el bag o comedie, ceva de spălare a creierului) zice-se făcut tot de echipa de la „The Conjuring”, ceea ce ne garantează calitatea. Trailerul este sperietor tare.

Să-l vedem, zic!

The Purge: Election Year

Deși nu-mi aduc aminte să mai fi văzut vreun film din această serie, ăsta mi-a plăcut mult de tot. Pe imdb este categorisit ca fiind horror, action, sci-fi. Pentru mine nu e horror, e un thriller foarte alert. Face parte din gama „Texas massacre”, „Helloween”, însă puțin altfel. Adică variațiuni pe tema.
Este un film bine făcut, te bagă în scaun și în corzi de la început până la final, însă nu de groază, ci din cauza ritmului alert în care se succed crimele. E un fel de „Serious Sam” sau orice alt joc de hack & slash. Apuci ce armă-ți pică-n mână și tragi / dai. Dacă nu o faci tu, o fac ei. E care pe care.
În prezentarea filmului se spune că „la o distanță de câțiva ani după ce l-a cruțat pe cel care i-a ucis fiul, fostul sergent de poliție Barnes ajunge șeful securității pentru senatorul (de fapt, vă spun eu, care am văzut filmul, că e senatoarea) Charlie Roan, o candidată la președenție luată în vizor pentru a fi ucisă în noaptea de Purge, datorită faptului că a jurat să elimine această sărbătoare”. Acum… sărbătoarea asta este – vorba unui personaj din film – un fel de Helloween pentru adulți, de vreme ce numai jmecherii de jmecheri de prin cartiere și de peste hotare sunt pe străzi și ucid în voie. (da, vin grupuri întregi din Europa special pentru această noapte)
Filmul este clar SF, se petrece într-o lume nu neapărat postapocaliptică, dar post-război. Eu n-am priceput deloc că monsieur Barnes ar fi fost polițist în vreo altă viață. Pomenește doar de uciderea fiului său într-o astfel de noapte.

De fapt ce este „purge”? Purge este o perioadă de 12 ore (de la 7 pm la 7 am) care se aniversează în fiecare an pe 21 spre 22 martie. În acest răstimp absolut orice este legal. Chiar și crima este legală și nepedepsită. Poliția, pompierii și ambulanțele nu există și nu acționează pe durata acestui eveniment. A început ca fiind sărbătorirea noii ordini, a noului Guvern al S.U.A. după terminarea războiului și a ajuns să fie o noapte oribilă în care orice este posibil și în care oricine este expus, cu excepția politicienilor de grad 10 (adică ăi mai mari și mai tari).

Numai ce te faci că domnița Charlie Roan a asistat neputincioasă la uciderea familiei ei cu vreo 18 ani în urmă și de atunci a jurat că va face să dispară acest obicei, drept pentru care intră în politică și acum este senatoare, candidată la președinție și din câte se pare, cam are câștig de cauză. Treaba fiind extrem de simplă, de data asta nu există absolut nici o restricție, toată lumea este expusă și ditamai armada pleacă să o ucidă pe doamna care vrea să-i înlocuiască pe „Părinții Fondatori”.

Costumele de Purge sunt un fel de Helloween macabru, dar reușite și acțiunea pornește. Avem eroi și anti-eroi, avem echipă și (nu valoare, steliștilor) trădare (rimează, nu?).

Una peste alta eu recomand filmul celor doritori de adrenalină în fața ecranului, celor ce sunt obișnuiți cu „head-shot”, reîncărcare rapidă și mergem mai departe, să ucidem toată hoarda până ajungem la bossul cel mare.

 

The Conjuring 2

CONJURÁ, conjúr, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare.

Sau la ce folosește o tablă Ouija.
Povestea este extrem de simplă, ca la orice film horror: o mamă își crește cei 4 copii (două fete și doi băieți) într-o suburbie a Londrei, după ce soțul s-a decis că vrea să aibă niște gemeni prin vecini.
Suntem la finalul anilor ’70 și traiul e greu, mai ales că fostul tată nici măcar pensia alimentară nu o mai plătește. Cea mai afectată de plecarea bărbatului este fetița în vârstă de 11 ani, care, împreună cu prietena ei cea mai bună contruiește o tablă Ouija în încercarea de a-și revedea tatăl.
Pe cealaltă parte a Oceanului, în S.U.A., vestiții luptători cu demonii, Ed și soția lui, Lorraine, sunt invitați pe la diverse emisiuni televizate alături de psihologi și alți oameni de știință și dezbat problema manifestărilor paranormale.
Pe fondul unui scandal mediatic în S.U.A., biserica catolică refuză să se implice în cazuri de activitate paranormală și-i roagă pe Ed și Lorraine să meargă la Londra și să confirme sau infirme dacă este nevoie de intervenția bisericii (exorcizare) sau nu.
Uite așa începe aventura celor doi americani pe pământ european și așa se face că Janet are noroc și scapă cu viață din încercarea unui demon foarte puternic de a pune stăpânire pe fată și pe familia ei.
Filmul este foarte bine făcut. Am mâncat floricele tot timpul, dar, dacă ar fi fost 3D sigur m-aș fi scăpat pe mine. Așa, m-am încordat în scaun de câteva ori și am plecat urmărind umbrele care treceau pe lângă mine.
Pentru mine această serie este la fel de bună precum seria „Nightmare on Elmstreet” sau seria „Poltergeist”, deși cred că „The Conjuring” mi-a dat niște sentimente mai puternice decât „Poltergeist”, pentru că acolo știai deja că fata este bântuită și te așteptai la anumite manifestări, pe când aici totul a pornit dintr-o dată.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén