NANTAN LUPAN

Cărți, concerte și călătorii

Etichetă: carti (Page 1 of 2)

Agaricii și SF-ul

Da, știu, faptul că SF-ul devine din ce în ce mai popular în România ar trebui să mă poarte în al 15-lea CER. Și totuși… Și totuși nu e așa când realizez că orice cărțulie (ca să nu spun maculatură de aprins buștenii) entuziasmează oameni care se dau pricepuți în ale SF-ului, dar care habar nu au de fapt ce cuprinde genul SF. Da, știu, fiecare are dreptul să-și exprime opiniile și nu uit că chiar eu urlu sus și tare pe tema asta. Ce facem însă cu educația? Dacă începem să considerăm toate cărțile a fi SF, în loc să folosim termenul corect de „ficțiune” pe post de rod al imaginației oare unde ajungem? Cine oare este îndreptățit să categorisească o scriere sau alta și cum am putea educa publicul?

În primul rând, ca să nu zic autorul, atunci editorul ar trebui să știe în ce categorie include o carte sau alta, nu? Pentru că editurile au diverse colecții și atunci aici intervine prima categorisire a textului respectiv. Apoi un cititor avid al unui gen sau altul va ști clar dacă un text aparține sau nu genului respectiv.

Buuun, de aici intervine cum îi educăm pe ceilalți? Pe cititorii ocazionali care iau contact pentru prima dată cu genul prin intermediul unei cărți considerată ca făcând parte dintr-un gen cu  care, de fapt, nu are nici în clin și nici în mânecă?

Sincer, nu am răspuns la întrebarea asta, dar mă doare foarte tare și nu doar sufletul, încep să percep o durere fizică atunci când mă gândesc că un gen de literatură deloc facil și destul de larg, care este prea puțin cunoscut masei mari a populației din țara noastră este luat în derâdere și mă simt ca și cum cineva mi-ar vinde un DVD cu O-ZONE pe post de Body Count.

Leapsa 2017

Și uite că la final de ianuarie 2018 reușesc și eu să dau curs invitației primite de la jurnalul unei cititoare și scriu despre cărțile din 2017 sub formă de „leapșa”.
Să începem, dară:
1) Câte cărți ai citit în 2017?
Muuuult prea puține față de ceea ce mi-am propus. Goodreads spune 15 din 100. Da, mi-am propus să citesc 2 cărți pe săptămână și-mi voi menține acest target până când îl voi atinge, indiferent câtă vreme îmi va lua. Deși scuzele nu sunt decât incercări de a ne justifica, totuși nu e ușor să te muți în altă țară și să o iei de la început din toate punctele de vedere. Și trebuie să-i mulțumesc familiei care m-a sprijinit de fiecare dată. Fără ea, familia, mi-ar fi fost încă cu mult mai greu. Însă de acum încolo sunt foarte aproape de a intra pe un drum drept, sper că cel puțin pentru o perioadă medie am terminat cu mutatul de colo-colo, pe care-l urăsc din rărunchi, dar care devine imperios necesar în termeni de a avea un serviciu, apoi de a avea un serviciu mai bun. Evident că nicăieri nu umblă câinii cu covrigi în coadă și că nu m-a așteptat nimeni cu covorul roșu să-mi dea un loc de muncă, dar acum sunt bine. Deși mulți români muncesc la fel ca mine, preferă să nu vorbească prea mult despre asta, se trece totul sub tăcere de parcă am face ceva ilegal sau imoral. Eu voi scrie un articol la mijloc de martie, un an în UK cu bune și cu rele.

2) Dintre ele, care au fost cele mai memorabile (în sensul bun)?
Păi dacă stau să mă uit bine, în afară de poveștile scrise de Roald Dahl, pe care le cam știu din filme, avem așa:
a) „Robogeneza” lui Daniel H. Wilson, continuarea de la „Robopocalipsa”, pe care am citit-o cu sufletul la gură. Eram curioasă să văd cum se împacă roboții cu ceea ce a mai rămas din omenire după un război apocaliptic. Din păcate rasa umană nu scapă de metehne precum a judeca pe alții după înfățișare, a nu-i accepta pe cei care sunt diferiți.
b) „Arhitecții speranței” a lui Alexandru Lamba care mi-a plăcut ffff mult. Atât de mult m-am bucurat că omenirea găsise o soluție să poată călători în timp!
c) „The blood lives” a lui Lee Iserow care așteaptă să-i scriu recenzia. O poveste care amintește de thrillerele scrise de Stephen King, foarte cinematică și un pic pe repede înainte, cam ca un episod dintr-un serial (ceea ce nu m-a mirat după ce am citit biografia autorului). De asemenea cartea face parte din programul ABAM = A Book A Month înființat de autor.
d) „Tenebre” a lui Daniel Timariu. Abia aștept să mă apuc de volumul al doilea. O Timișoara mai puțin obișnuită și în nici un caz același oraș care poate fi cunoscut de orice vizitator.

3) Care este cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2017?
„Singură, bunătatea nu este suficientă pentru a guverna destinele lumii!” – „Arhitecții speranței” Alexandru Lamba

4) Ce carte citită în 2017 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?
Din păcate, așa cum am scris și în recenzie, “Noaptea în oraș, fără părinți” scrisă de Dănuț Ungureanu mi-a lăsat un gust foarte amar referitor la literatura română. Din fericire mai sunt și alte cărți și chiar și alți autori români.

5) Ai participat la vreun eveniment literar anul acesta (lansare, târg de carte etc)? Dacă da, care a fost preferatul tău?
Deși am plecat din țară, am reușit să particip la vreo două evenimente Tritonic înainte de plecare și apoi m-am întors în toamnă special pentru prima ediție ANTARESFEST (care a fost doar prima ediție, da?) și pentru Gaudeamus. Mi-ar plăcea să repet figura anual și deși e foarte greu dpdv financiar să organizezi un festival de carte SF&F în România (participă doar cunoscătorii, doar cei care frecventează anumite cercuri, cenacluri) sper din tot sufletul să am ocazia să mă întorc an de an la Brașov, să devină o tradiție pentru SF, așa cum Sibiu cu Artmania devenise o tradiție pentru festival de rock gotic în România.

6) Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2017?
Am văzut puține filme în 2017, așa că e destul de ușor să aleg: “Dunkirk” m-a impresionat plăcut. Un film despre eroii celui de-al doilea război mondial. Nu este genial, dar puțin i-a lipsit să fie.

7) Ce cuvânt rezumă cel mai bine anul 2017 pentru tine?
Aventură. Plecarea din țară a însemnat un nou început, o aventură pe care mi-am dorit-o de multă vreme, dar în care nu am avut curaj să plec mai devreme. Pe de o parte îmi pare rău că nu am avut curaj să o fac cu aproape două decenii mai repede. Pe de altă parte, nu mai cunoșteam oamenii pe care-i știu azi dacă aș fi făcut asta. Avantaje și dezavantaje.

8) E vreun moment de anul acesta pe care nu vrei să-l uiţi?
Da. 8 septembrie 2017, Brașov, ANTARESFEST.

9) Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2017?
Am plecat din țară.

10) Scrie o dorinţă pentru anul 2018.

Am o dorință pe plan personal, am una pe plan profesional (să-mi găsesc drumul drept) și să-mi reintru în ritmul de citit.

Mulțumesc Georgianei, ca de obicei, pentru invitația de a-mi așterne gândurile legate de anul trecut și de ceea ce-mi doresc de la anul curent! Mulțumesc colegilor din Blogosferă pentru susținere! Mulțumesc familiei mele pentru tot efortul depus și pentru dragostea și susținerea necondiționată!

Gaudeamus 2017

Da, știu, a trecut multă vreme de când a avut loc târgul Gaudeamus, toată lumea a pus deja pozele (chiar și eu) cu ceea ce se numește book haul, sau prada de la târg. A venit vremea să spun și eu câteva cuvinte.

Din păcate, timpul scurt nu mi-a permis să vizitez târgul de carte încă din primele zile în care s-a deschis. Așa că, prima zi în care am ajuns din nou sub cupola Romexpo a fost ziua de vineri în care, evident că nu am mai găsit abonamente de cumpărat,  așa că m-am văzut nevoită să-mi achiziționez câteva bilete  pentru a putea vizita târgul în tot weekendul.  Vineri mi-a permis să mă bucur de târg mai mult decât celelalte zile fiind una dintre zilele mai puțin aglomerate am putut să trec lejer printre standuri, să le admir și să fac poze. Odată cu venirea serii am avut parte de primele lansări de science fiction și fantasy din cadrul acestei ediții a Gaudeamusului.

În mare această ediție a târgului de carte a însemnat pentru mine o plimbare între standurile Tritonic și Crux publishing cu ceva pit stop pe la Tracus Arte.

Și de această dată revederea cu prietenii a fost una emoționantă, mai ales când o parte dintre ei știi că au devenit colaboratori  ai unor anumite reviste sau când își lansează volume proprii sau povestiri în cadrul unor volume colective.

Vineri seara, după ce s-au terminat lansările din cadrul târgului Gaudeamus, am avut onoarea de a participa  la cea de-a șaptea ediție a decernării premiilor literare Vladimir Colin pentru anii 2014-2016, care a avut loc într-un cadru festiv, într-una dintre sălile de protocol aflată în hotelul din apropierea complexului expozițional Romexpo.

Bucuria de a fi printre cărți, iubitori de cărți, la lansări, unde aștepți cuminte să-ți vină rândul să iei autografe de la autorul sau de la autorii volumului este un sentiment care nu poate fi exprimat în cuvinte. De aceea încurajez pe toată lumea să încerce măcar o singură dată în viață să experimenteze acest lucru.

Pozele de care vă las să vă bucurați în continuare sunt dintre cele mai variate: sunt poze cu standuri de cărți, poze cu prieteni, poze cu mascote de la standuri, poze cu autorii și autografele pe care le dau.  Toate acestea reprezintă cu mult mai mult decât niște simple poze; ele sunt mementouri purtate în suflet de la un an la altul, de la o ediție la alta a târgului,  de la un moment la altul al revederii cu oameni dragi.

http://andreeaw.sunphoto.ro/Gaudeamus_2017

 

Despre scriitorii români

A nu se înțelege, ferească Sfântul, că îi bag pe toți scriitorii români în aceeași oală sau că mă iau de toată lumea. Nu. Niciodată. Doar de cei care au mâncărimi în anumite părți, care mâncărimi îi împiedică să doarmă liniștiți și dacă nu pot dormi, se apucă de comentat aiurea pe bloguri, ca să-și dea importanță.

Ceea ce scriitorul român, a se citi „dinozaurul” nu vrea să înțeleagă, este faptul că el nu publică o carte doar ca să se laude că are o carte tipărită pe care culmea, scrie pe undeva pe copertă, numele lui. Aici s-ar putea să mă înșel eu amarnic și dacă acesta este cazul, îmi cer (sau șier) iertare cu plecăciune (sau plecășiune). Ideea de a publica o carte, într-o țară normală și pentru un scriitor normal este aceea de a prezenta lumii o idee, o viziune, de a spune o poveste, de a relata fapte și întâmplări mai mult sau mai puțin reale. Ori dacă acesta este cazul, din momentul în care cartea a ajuns pe rafturi, ea nu-ți mai aparține și nu ai dreptul de a judeca pe cineva sau de a-i spune cuiva că nu-și poate da cu părerea despre ea. Ai publicat-o, ai fost de acord să fie pusă în vânzare, deci te supui judecății publice și a publicului. Și cine este publicul unui scriitor? După umila mea părere publicul este format din cititori, adică exact acei oameni care dau bani contra cărții tale. Știți ideea aceea mai veche de troc? Eu îți dau ceva în schimbul a ceva ce-mi oferi tu. Atunci de ce te oftici când ți se explică cu citate din propria-ți creație literară că poate în capul tău filmul a fost brici de la cap la coadă, dar nu ai reușit să te faci înțeles de către cei care te citesc? De unde și până unde atitudinea asta bătăioasă și concepția că cititorul e prost și de căcat că nu înțelege așa o operă monumentală în loc să-ți pui frumos întrebarea unde ai greșit de nu ai reușit să te faci pe deplin înțeles?

Ei, dragii mei, așa mergând lucrurile, anapoda, nu nouă ne faceți rău, așa cum intenționați. Este o zicală: „cine sapă groapa altuia cade el întâi în ea”. Așa și cu voi. Vă adânciți din ce în ce mai tare într-o mocirlă din care nu aveți șanse să ieșiți. Nici Nilul cu Amazonul și cu Yangtze nu vor reuși să vă spele și să vă facă curați ca lacrima.

Știți de ce nu există în România beta readers? (mă refer aici strict la profesioniști, nu la familie și prieteni) Pentru că 90% din cărți n-ar mai fi publicate. Știți de ce se feresc scriitorii și editurile să facă parteneriate de tip „advanced copy reader”? Păi cine dracu ar mai cumpăra elucubrațiile voastre după ce ar ieși recenziile?

Și acuzele astea langa cum că cineva plătește bloggării să zică de rău despre o carte. Zău așa, m-ați dezamăgit total. Așa mari și importanți scriitori ca voi, credeam că au o imaginație mai bogată. În două săptămâni am fost acuzată de două seturi de scriitori, culmea din tabere diferite, dar publicați la aceeași editură că am ținut cu celălalt și că am zis contra celuilalt. Sper că ați priceput ideea, că eu am amețit.

Așa cum am afirmat de fiecare dată, eu sunt incoruptibilă. Recunosc că am primit anumite cărți gratis. Încă n-am uitat de ele. N-am ajuns la ele să le citesc, dar le va veni rândul tuturor. Dacă cineva și-a închipuit că m-a mituit cu o carte și astfel are o recenzie bună garantată, s-a înșelat amarnic, că nu fac așa ceva. Ups, îmi cer iertare domnule Ceaușu, am uitat că nu am calificarea și studiile necesare ca să pot scrie o recenzie. Dar o părere personală despre o carte pot scrie pe blogul meu personal, da?

De unde până unde ideea nemaipomenită că numai cei cu studii adecvate (care sunt alea?) pot să-și dea cu părerea despre un produs pe care-l plătesc? Domnilor scriitori, aveți prin casă un frigider, un aragaz, poate gresie și faianță. Nu prea cred că aveți studiile necesare care să vă permită să vă dați cu părerea despre cât de bine funcționează electrocasnicele și nici despre calitatea plăcilor de gresie și faianță. Să vă spun despre uși și broaște? Dar ce, sunteți lăcătuși cumva?

Cu toții ați fost în viața aceasta într-un moment în care un produs v-a plăcut atât de mult încât l-ați recomandat și altora sau, dimpotrivă, v-a dezamăgit atât de mult, încât ați spus și altora să se ferească de X sau Y, că nu-i de calitate, sau că e prețul prea mare pentru ce știe să facă. Se numește povestea vorbei, „word of mouth” pentru cei de peste hotare și se traduce prin bloguri personale în lumea tehnologizată a secolului 21 în care ne aflăm.

Sper din tot sufletul să vă treziți la realitate și să nu mai faceți nici pe grozavii, că nu sunteți, nici să nu mai aduceți acuze nefondate despre cărți primite gratis în schimbul unor păreri pro sau contra unuia sau altuia. Mai mare rușinea să vă purtați la vârsta voastră mai rău decât niște țânci de grădiniță!

Și dacă tot nu pricepeți, atunci sper să dispăreți mai repede, ca să evolueze mai repede societatea pe care o țineți în loc cu jocurile voastre de culise.

ANTARES FEST BRASOV

Și iată că la „numai” doi ani de la prima vizită pe care am făcut-o clubului brașovean ANTARES, mă întorc în poarta de trecere din Valahia în Transilvania.

Dacă data trecută am stat numai câteva ore, timp în care am participat la întâlnirea lunară a celor care fac parte și / sau simpatizează din / cu clubul brașovean de literatură scince fiction și fantasy, de data aceasta am stat trei zile în care m-am reîntâlnit cu lansările din fantastica românească și cu prieteni și oameni dragi din lumea cărților, la doar șase luni după ce m-am mutat mai spre vest.

Ca întotdeauna când ești înconjurat de prieteni, timpul trece mult prea repede, însă „Gaudeamus” nu-i așa departe și este un alt prilej de întâlnire.

Cum a fost la prima ediție a festivalului Antares? Păi tocmai ce spuneam: a fost bine, frumos, îmbrățișări, vorbe calde, încurajări și mai ales cărți.

Ca organizare mi s-a părut în regulă. Este adevărat, așa cum au spus și alții, programul a fost prea încărcat și când ai oameni de talia unui Alexandru Mironov sau Florin Munteanu, oameni care au o vastă experiență de viață dar și multe povești în sac, timpul trece repede. Una peste alta m-am simțit foarte bine la Brașov.

Sistemul de vot a fost bine pus la punct, transparent și cred că au câștigat cei care au meritat:

Și au mai fost niște premii speciale acordate de juriu pentru participare și pentru ajutorul dat în cadrul organizării festivalului, precum și pentru talentul dovedit în timpul activităților.

Totuși, premiile care mi-au bucurat sufletul cel mai mult, au fost:

Premiul special pentru merite deosebite în promovarea literaturii science-fiction şi fantasy: Blogosfera SF&F (minutul 6:50 din filmare) şi Haralambie Ionescu.

Eu personal iau acest premiu ca pe o încurajare (pe lângă cuvintele calde și frumoase pe care le-am primit) și ca pe o recunoaștere a meritelor colegilor mei.

Vă las în compania pozelor și a filmulețului cu decernarea premiilor ANTARES FEST – prima ediție, cea din 8-10 septembrie 2017 de la Brașov. Și nu, nu veți regăsi celebra poză cu „prada” de la festival, pentru că vă pregătesc o poză cu bagajul.

Aștept cu drag să mă întorc la voi de fiecare dată când va fi posibil.

https://andreeaw.sunphoto.ro/ANTARES_FEST_8_10_SEPT_2017/109756970

 

 

 

Robogeneza – Daniel H. Wilson

La început n-am știut cum să încep acest articol. Apoi am realizat că totul pornește de la un singur lucru: SUPRAVIEȚUIREA.

Am văzut vineri „Fast & furious”, al optulea film al francizei. De aici mi-a venit ideea începerii acestui articol. Am citit în ultimele zile „Arhitecții speranței” a lui Alexandru Lamba și „Robogeneza”, al doilea volum din seria cu roboți scrisă de Daniel H. Wilson și publicat de editura Nemira. Toate au ca temă centrală supraviețuirea omenirii indiferent de condițiile de mediu, economice sau politice.

Primul volum al seriei, „Robopocalipsa”, despre care am scris aici, ne introduce într-o lume în care mașinile de orice natură preiau controlul asupra lumii și încearcă să distrugă omenirea sub conducerea inteligenței artificiale Archos R-14 care se ascunde într-un puț în Alaska. Evident, în primul volum Archos-R14 a fost învins. Un război sângeros, care a unit oameni, oameni modificați și mașini de pe întreg cuprinsul globului și care a durat vreo  trei ani.

Acum, după ce inamicul comun a fost învins, oamenii și mașinile (roboții) se întorc spre interiorul continentului American, spre leagănul civilizației Osage, acolo unde s-a format armata învingătoare, la Calul Sur. Asta pe pământ american. La celălalt pol, în Japonia, oamenii și mașinile revin ușor, ușor, la viața de zi cu zi, cu excepția faptului că roboții nu mai sunt supuși oamenilor, nu mai sunt roboți casnici, ci independenți.

Toate bune și frumoase, numai că oamenii sunt fățarnici și dornici de putere, așa că încep un alt război: împotriva modificaților, denumiți generic „paraziți”. Profitând de acest lucru, o altă inteligență artificială, Archos -R8, precursor al celui învins, R14, reușește să controleze și să canalizeze două armate către fostul centru al armatei, acolo unde s-au adunat majoritatea mașinilor, denumit Orașul născuților-liber.

Se păstrează cât de cât modul de jurnal, deși cartea este împărțită în trei părți, fiecare parte urmărind unul dintre personajele principale din primul volum, făcând astfel puțin mai ușoară urmărirea personajelor, însă punându-ți creierul în mișcare în ceea ce privește coordonarea faptelor pe mai multe fronturi.

Fraza care mi-a plăcut cel mai mult este următoarea: „Cândva Archos R-14 a spus că fiecare dintre noi își creează propria realitate. Mașina a mai spus că toate realitățile acelea sunt neprețuite. Avea dreptate. Fără noi aici în calitate de martori, universul nu-i decât istorie fizică lipsită de sens.”

Concluzia? Nu este decât una: este o carte bună, merită citită, chiar dacă are anumite porțiuni unde mi se pare că se tărăgănează puțin și finalul lasă CLAR ca lumina zilei loc pentru cel de-al treilea volum din serie.

 

 

 

LEAPSA 2016 – REVIEW

Am preluat leapșa de rigoare de la Ghanda și mă străduiesc să-i dau curs.

Recenzia mea de final de an nu e prea roză, dar am în față un an nou în care pornesc cu dreptul  și cu avânt de multe și mari schimbări personale.

Să începem, deci:

1) Câte cărţi ai citit în 2016?

Ăăăăăăă mult prea puține față de câte mi-aș fi dorit. Conform Goodreads, 26 cu tot cu cea pe care o voi termina în această seară. Două pe lună este rezonabil, însă îmi propusesem 4 pe lună. Nu vorbesc despre revistele de bandă desenată, pentru că acelea se citesc ușor și repede.

2) Dintre ele, care a fost cea mai bună carte citită?

Cele care m-au surprins cel mai mult au fost „Hoțul de moarte” scris de Miloș Dumbraci și „Fata cu toate darurile” scrisă de M. R. Carey. Cele pe care le-am simțit cel mai aproape au fost „Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba, „Stăpânul castelului” de Teodora Matei și nu în ultimul rând primul volum din seria ”Vânătorii de capete” de Lucian Dragoș Bogdan. Toți acești oameni și cărțile lor îmi sunt foarte dragi. Nu înseamnă că dacă aici nu am pomenit pe cineva, persoana respectivă nu-mi este la fel de dragă și cărțile ei, însă cele pe care le-am pomenit au atins o coardă sensibilă a inimii.

3) Care e cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2016?

Uite la asta cu citatele m-a prins, că nu m-am gândit până acum.

“Every religion lies. Every moral precept is a delusion. Even the stars are a mirage. The truth is darkness, and the only thing that matters is making a statement before one enters it. Cutting the skin of the world and leaving a scar. That’s all history is, after all: scar tissue.”
Stephen King, Mr. Mercedes

4) Care carte citită în 2016 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?

Nu neapărat îmi displace, dar nu mă atrage, deși povestea e fluidă. Cartea pe care o citesc acum.

5) Ai participat la vreun eveniment literar anul acesta (lansare, târg de carte etc)? Dacă da, care a fost preferatul tău?

Oooooo, dar la câte am participat: lansări de cărți, cele trei târguri de carte din București: Final Frontier, Book Fest și Gaudeamus. La clubul de carte Nemira – de aproape 4 ani, cât de des pot, la cenaclul Prospect Art, la Romcon, la Premiile Ion Hobana și pentru prima dată la Eurocon.

6) Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2016?

Surprinzător pentru un iubitor de horror ca mine, dar cel care m-a impresionat cel mai mult a fost „The Accountant” și n-are legătură cu faptul că și eu practic această meserie, ci cu ceea ce te învață: depășește limitele! ce înseamnă a fi normal? Un om pe care noi îl considerăm handicapat, poate dovedi că este mult mai bun decât oricare alt om „normal”, însă într-un anume domeniu. Super! Îți dă mult de gândit și te face să privești oamenii altfel.

7) Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul 2016 pentru tine?

Ocupată. Indiferent cu cine vorbesc, aud acelasi refren, dar tu ești busy măi, tu ai tot timpul ceva de făcut. Păi da, destul de ocupată, dar acum am nevoie să-mi clarific programul 🙂

8) E vreun moment de anul acesta pe care nu vrei să-l uiţi?

Niciodată nu vreau să uit și nu voi uita momentele acelea în care mă întâlnesc cu scriitorii și cărțile lor: lansări, târguri de carte, etc. Au un loc special în inima mea.

9) Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2016?

Am fost la EUROCON! Am pașaport pentru restul de evenimente din sfera EUROCON, WORLDCON. Sper din tot sufletul să ajung în anul următor la Worldcon Helsinki.

10) Scrie o dorinţă pentru anul 2017.

Păi uite că am scris-o mai sus: Sper din tot sufletul să ajung în anul următor la Worldcon Helsinki.

La mulți ani! Să fiți sănătoși! Să ne vedem cu bine la anul și să ne atingem cu toții obiectivele personale! Să ne fie anul ce vine curat ca sufletele noastre, bun ca inimile noastre și îmbelșugat ca mințile noastre!

 

 

 

 

Lansari SF&F la Gaudeamus 2016

Am încercat să fac un calendar lansărilor din zona science fiction și fantasy în cadrul celui mai mare târg de carte din România, Gaudeamus 2016.

Informațiile le-am luat din ceea ce au anunțat editurile, precum și din programul oficial al târgului, aflat pe http://www.gaudeamus.ro/ro/international/catalog/evenimente_gibef2016.pdf.

Nu am pretenția că este complet, ci doar un ghid pentru cei interesați. Ar putea interveni modificări semnalate de către cititori sau autori / edituri.

VINERI, 18 NOIEMBRIE:

14.30 EDITURA FUSION 21 – nivelul 7.70:375 Lansare de carte: „Români în vorba goală”, autor Dănuț Ungureanu Invitaţi: George Mihaiță, Cristian Topan, Dan Mircea Cipariu

15.30 EDITURA FUSION21 – nivelul 7.70:375 Lansare de carte: „Anatomic Graffiti” – autor Dănuț Ungureanu Invitaţi: Cătălin Badea-Gheracostea, Marian Truță

17.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Mystery Time 1 Lansarea romanului „Moarte în Peru”, autor Silvia Chindea, prezentarea volumului „Cumsecade”, autor Petru Berteanu, „Neliniștea verii”, autor Quentin Bates Participă: Michael Hăulică, Bogdan Hrib, autorii

17.45 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Seria de autor Dănuț Ungureanu Lansarea volumului: „Autor de unul singur. Rețete pentru scrierea creativă”, autor Dănuț Ungureanu Participă: Michael Hăulică, Dan Doboș, Bogdan Hrib, autorul

18.30 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Junior Tritonic Lansarea romanului: „Elefantul în bostănărie”, autor Dan Doboș Participă: Michael Hăulică, Bogdan Hrib, autorul.

 

SÂMBĂTĂ, 19 NOIEMBRIE:

11.30 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Colecția Teatru Lansarea volumului „Teatru”, autor Olga Delia Mateescu Participă: Lucia Verona, Bogdan Hrib, autoarea

12.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 SMART Books Lansarea volumului „Codul secret al succesului”, autor Claudiu Simion, prezentarea colecției SmartBooks Prezintă: Tony Mott și Bogdan Hrib

12.30 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Mystery Time 2 Lansări: „Un glonț pentru Julieta”, autor Tony Mott, „Cel-ce-simte”, autor Teodora Matei, „Fete în roșu și alte povestiri polițiste”, autor Daniel Timariu, „Moartea ca o cocotă de lux”, autor Aurel Cărășel Prezintă: Anamaria Ionescu, Lucia Verona și Bogdan Hrib

12.30 EDITURA TRACUS ARTE – Lansare Liviu Surugiu: Acesta este trupul meu

13.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Cașmir Lansare: „Irina”, autor Adina Speteanu Prezintă: Monica Ramirez, Anamaria Ionescu

13.30 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 MILLENNIUM „Millennium 3D”, cu D de la Debut: Dincă, Dumbraci, Duhnea Participă: Michael Hăulică, Horia Nicola Ursu și autorii

14.00 EDITURA NEMIRA – nivelul 0.00:37 Lansare de carte: „Arhanghelul Raul”, de Ovidiu Eftimie

14.30 EDITURA FUSION 21- nivelul 7.70:375 Lansare de carte: „Zilliconda. Însemnările damei de silicon”, autor Dănuț Ungureanu Invitaţi: Liliana Munteanu, Horia Barna, Horia Gârbea

15.00 – 15.15 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansare roman: „Jocul Necromanților” de Șerban Andrei Mazilu – continuarea bestseller-ului dark fantasy „Anotimpul pumnalelor”, de același autor Invitat: scriitorul și criticul literar Oliviu Crâznic

15.15 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansarea nuvelei „Conan Barbarul: Misterul fântânii blestemate” de Robert E. Howard – al doilea titlu publicat de editura Crux Publishing în cadrul „Integralei Robert E. Howard” în seria „Conan Barbarul” Invitați: scriitorul și criticul literar Oliviu Crâznic, scriitoarea Helena Cade

15.30 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansare volum: „Față în față ” de Ciprian Mitoceanu – roman SF/crime/ thriller, ultimul volum din trilogia „Predestinare genetică”, semnată de același autor Invitați: scriitorul și criticul literar Oliviu Crâznic, editor șef Crux Publishing Andreea Sterea

15.30 EDITURA FUSION21 – nivelul 7.70:375 Lansare carte: „Noaptea în oraș, fără părinți”, autor Dănuț Ungureanu Invitaţi: Mihai Iovănel, Michael Hăulică, Felix Nicolau

15.30 EDITURA PALADIN  Lansare noutăți în colecția Fantasy Masters, care va cuprinde următoarele volume:

  • Daniel Abraham – Calea Dragonului
  • N.K. Jemisin – Cele o sută de mii de regate
  • Robert Holdstock – Lavondyss (al doilea volum din seria Mitago)
  • Pierce Brown – Furia Aurie (al doilea volum)
  • David Brin – Existenta (doua volume)
  • Dmitri Gluhovski – Metro 2033
  • Lindsay – Dragul și devotati Dexter
  • Patricia Highsmith – Talentatul domn Ripley

15.45 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansarea volumului „Ecouri din tenebre: Există viaţă după moarte?” de Rodica Bretin – colecţie de documentare şi cazuistică referitoare la fenomene supranaturale Invitată: scriitoarea Doina Roman

16.00 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansare volum: „Ascensiunea stelară” de Ana-Maria Negrilă – al doilea volum al seriei space-opera „Stelarium” de aceeași autoare, continuarea bestseller-ului „Regatul sufletelor pierdute” Invitat: scriitorul și criticul literar Lect. Univ. Dr. Florin Pîtea

16.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 SF & Fantasy 1 Lansarea volumelor: „Galaxia sudică 2 – Cascada de neon”, autor Aurel Cărășel și „Cum fabrici un semizeu”, autor Florin Purluca. Prezentarea volumului „Revolta îngerilor”, autor Rodica Bretin Participă: Marc Ulieriu, redactor-șef Știință și Tehnică, Alexandru Lamba, Michael Hăulică, Bogdan Hrib, autorii

16.00 – 17.00 EDITURA TRACUS ARTE – nivelul 0.00:14 Dublă lansare de carte: „Patru comedii cu aniversări”, Lucia Verona; „Trei piese cu mistere”, Horia Gârbea Moderator: George Neagoe. Invitat: George Volceanov

16.30 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansare volum: „Aer și MSbP” de Răzvan T. Coloja – un nou volum psihologic de ficțiune transgresivă semnată de cunoscutul autor orădean Invitat: scriitoarea Alexandra Medaru

17.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Mystery Time 3 Lansarea romanelor „Moartea vine la premieră”, autor Lucia Verona și „Patimile doamnei ministru”, autor Bogdan Hrib; prezentarea volumelor „Recviem pentru un asasin”, autor Monica Ramirez şi „Zodiac”, autor Anamaria Ionescu. Participă: Michael Hăulică, Felix Nicolau, Teodora Matei, Lucian Dragoș Bogdan, autorii

18.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 SF & Fantasy 2 Lansarea volumului „3.2, povestiri”, autori Sebastian A. Corn, Michael Hăulică, Dănuț Ungureanu, și prezentarea volumelor „3.1, povestiri”, autori Sebastian A. Corn, Michael Hăulică, Dănuț Ungureanu și „Podul de vorbe”, autor Michael Hăulică Participă: Dan Doboș, Bogdan Hrib, autorii

 

DUMINICĂ, 20 NOIEMBRIE:

12.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 SF & Fantasy 3 Lansarea volumelor: „Ultimul flux”, autor Lucian Dragoș Bogdan și „Înainte de neant”, de Mihai Alexandru Dincă; prezentarea volumului „Maya”, autori Lucian Dragoș Bogdan și Teodora Matei Participă: Rodica Bretin, Alexandru Lamba, Michael Hăulică, Bogdan Hrib, autorii

13.30 EXPO BOOK TITLE – nivelul 4.50:237 Lansare de carte: „Lovitura” de John DaSelva, Editura Eagle Invitați: John DaSelva, Mugur Cornilă

 

Barcelona – Noiembrie 2016

Am ajuns pe pământ spaniol în seara de 31 octombrie 2016, pe la ora 22, cu vreo 25 de minute peste timpul inițial de aterizare. Fiind destul de târziu, am plecat glonț la cazare și m-am băgat la somn.

Marți, 1 noiembrie 2016, a fost prima zi în care am ieșit în oraș și fiind prima dată pe aceste meleaguri, mi-a luat ceva până să mă dumiresc încotro o apuc, pe unde sunt și altele asemenea. Așa că, marți am reușit să văd doar Casa Mila. Am trecut pe lângă Casa Batllo, mi s-a părut coada prea mare, am ajuns la Casa Mila, pe care am vizitat-o, am plecat spre Sagrada Familia unde am aflat că biletele pentru ziua respectivă erau epuizate și am primit recomandarea să-mi cumpăr bilet online, după care am pornit spre Park Guell, unde, din nou, am aflat că nu puteam intra să vizitez, însă, mi-am cumpărat bilet pentru a doua zi.

Miercuri, 2 noiembrie 2016, am purces dis de dimineață spre Park Guell, intrarea era între 8:30 și 9:00. Și uite așa am aflat că spaniolii abia își duceau copiii spre școală. Cam târziu, nu?  Dar nici magazinele (în afară de cele de legume-fructe) nu se deschid înainte de ora 10. Și au program ceva de genul: 10 – 14 (sau 14:30), după care siesta și din nou, de la 16 la 19 (20). Hmm….

Am petrecut câteva ore de neuitat în parcul conceput de Gaudi împreună cu Eusebi Guell (poze mai jos). După care, am plecat spre Sagrada Familia, unde am intrat puțin după ora 17.

Aici, am o maaaaare problemă: toată lumea spune că este o navă, ceva nemaipomenit, nemaivăzut, nemaiîntâlnit. Văzând azi Catedrala Barcelona, lucrurile nu mi se mai par atât de nemaipomenite. Corpul Catedralei a fost terminat în anul 1460, fațada gothică în 1889 și ea, cu totul, a fost finisată în 1913.

Sagrada Familia a fost sfințită în 1882. Părerea mea este că cele două sunt similare (vezi lumea le confundă), numai că Sagrada Familia a beneficiat de vizionarul Gaudi care i-a dat acele forme nemaipomenite, dar pe care le întâlnim în toate creațiile lui (mai mult, sau mai puțin).

După ce am vizitat biserica și muzeul din subsol, am plecat spre Casa Batllo, iar de acolo, m-am întâlnit cu un amic care m-a plimbat prin cartierul Bari Gothic.

Am ajuns acasă seara târziu, cu picioarele arzându-mi, de mă gândeam dacă voi mai fi în stare să mă ridic din pat a doua zi.

Da, am fost în stare și am plecat voinicește spre Muzeul Științelor Naturii, pe numele lui Cosmo Caixa. Wow, aș fi avut nevoie de existența acestui muzeu (mă rog, să fi avut acces la el) pe vremea când eram copil și pășeam pe tărâmul fizicii. Cu mult mai ușor să vezi legile termodinamicii și multe altele, față de a-ți închipui ce și cum.

Cel mai mult mi-a plăcut plimbarea prin pădurea amazoniană. O experiență de neuitat.

Coborând de la Cosmo Caixa am ajuns în Placa Kennedy, unde am constatat că Blau Tramvia nu circulă decât în weekend și în zilele de sărbătoare legală, așa că m-am urcat în autobuz și am ajuns pe strada La Rambla, în piața renumită La Boqueria, unde găsești tot ce vrei și ce nu vrei în ceea ce privește fructe (ca atare sau suc), dulciuri, jamon și pește și fructe de mare. evident că le poți și gusta. Am scăpat de furnicar și am traversat strada, unde am luat prânzul la Jamon Experience. Într-adevăr o experiență și încă bună. Pentru 15 euro primești un meniu format din trei aperitive (porțiile nu sunt mari, mai degrabă se încadrează la categoria gustă una, gustă alta, însă mi-a fost suficient până a doua zi) la alegere, o friptura de porc la alegere (mușchi, antricot sau ceafă) cu garnitură (tot la alegere), un desert și ceva de băut (am ales un pahar cu vin alb).

Fiind aproape de Bari Gothic, m-am dus să vizitez Catedrala Barcelona și apoi m-am întors acasă pe alt drum.

Vă las să vă delectați cu pozele făcute în aceste trei zile, având în vedere că de mâine dimineață de la ora 10:15 va avea loc ceremonia de deschidere a Eurocon 2016.

https://andreeaw.sunphoto.ro/Barcelona_1_Nov_2016

https://andreeaw.sunphoto.ro/Barcelona_2_Nov_2016

https://andreeaw.sunphoto.ro/Barcelona_3_Nov_2016

Lansare Tritonic

În această seară, 21 octombrie 2016, ne-am întâlnit în cadrul târgului de carte “Polemos” cu editura Tritonic, care și-a prezentat autorii și cărțile.

Și cum nimeni nu o face mai bine decât cei implicați, aveți mai jos toată discuția:

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Follow by Email
Facebook
Facebook
Google+
Google+
http://nantanlupan.com">
Twitter
Visit Us
YouTube
LinkedIn
Instagram