NANTAN LUPAN

Cărți, concerte și călătorii

Search results: "noaptea in oras"

Blogosfera SF & F: Noaptea in oras fara parinti – Danut Ungureanu

Și pentru că toate festivalurile de literatură din România, care, culmea, s-au ținut prin septembrie, adică Romcon, Antares Fest și Sci Fi Fest l-au avut pe post de câștigător al locului întâi pe Dănuț Ungureanu cu al său roman cyberpunk „Noaptea în oraș fără părinți”, blogosfera nu putea să stea cu mâinile în sân (oare de ce???) și s-a hotărât să disece acest roman în luna Noiembrie.

Cum mai citisem „Ziliconda”, o parodie a societății contemporane românești, pe care am devorat-o și văzând că este un roman cyberpunk, am dat înainte cu tupeu, vorba cântecului și m-am apucat de citit.

Încă de la primele pagini am gândit un singur lucru „ăsta da manual de scriere creativă”. Până la un moment dat la care au început să mă agaseze cuvintele obsesiv repetative „cente”, „ceață de viață” sau „ceață de cifre”.

Lumea descrisă în romanul apărut la editura Fusion 21, care poate fi comandat de aici, este una care mi s-a părut a fi în interiorul unui computer, iar Faraon mi se pare utilizatorul de zi cu zi. Având în vedere că lumea în care trăim este una destul de bine ancorată în internet și cu nșpe mii de aplicații, am perceput romanul lui Dănuț Ungureanu ca fiind o metaforă la lumea reală. Are cuvinte inventate care se potrivesc perfect în noua lume creată, însă lumea nu pare veridică, pare mai degrabă un decor de carton, întocmai ca la teatrul de păpuși. Și tot ca la teatrul de păpuși sunt și personajele, pe care nu le pot înțelege ce motivație au ca să acționeze într-un sens sau altul.

Partea proastă a cărții este faptul că se lungește și se tot lungește, ca o zi de post și că mi-a pierdut interesul. Acțiunea nu este greu de urmărit sau de înțeles, dar este ascunsă sub o ploaie meteoritică de cuvinte care nu-și au rostul.

M-am plictisit, mi-a fost greu să o citesc toată, așa că am citit două dintre cele trei părți și câteva pagini de la final.

Are capitole foarte scurte, cum n-am crezut că voi vedea în literatura română (am citit o carte în engleză care are 35 de capitole, unul dintre ele de o pagină).

Mi se pare fatidic și în același timp tipic românesc, să ai o idee bună și s-o dai de gard, că nu știi cum s-o aduci din condei ca să iasă ceva frumos. Nu, dacă aveam eu ideea asta nu scriam mai bine, dar eu nu sunt scriitoare, eu sunt un simplu cititor. Adevărul este că sunt dezamăgită și că am un gust amar, că mă așteptam la ceva super, extra, nemaipomenit de frumos și am găsit un talmeș balmeș de idei:

cine este Faraon? utilizatorul computerului de toate zilele

cine este LOD (Lob Delicvent) – un virus

cine este Leni? Un fișier copil căruia un virus i-a infectat părintele (pe Tati Spector) care a fost șters de utilizator cu ajutorul unui soft de curățare.

Care este miza cărții? Călătoria lui Leni pentru a-și aduce părintele înapoi – în traducere fișierul copil nu poate exista fără părinte și atunci trebuie găsită o cale prin care părintele să poată fi curățat și readus în stare de  funcționare, însă, din cauza virusului, nu va mai fi fișierul care era înainte de a fi șters.

Am căutat să descifrez sensul numelor personajelor și n-am ajuns la  nici o concluzie: Leni, Faraon, Nimeni, Chanu Balai, Tati Spector, Werner, Tito, Ram, Valiant, Utarov, Jalabier, etc.

Și spre final avem și o scenă explicită de sex: de ce? E scrisă cumva pentru cei considerați a fi geek, despre care se crede că n-au parte de sex și li se oferă o mostră de cum poate fi? Este o dorință a autorului de a demonstra cât de viril este și că poate produce unei femei șase orgasme? Să mai pomenesc despre cele 12 limbi? Sunt obișnuită ca cifrele, numele, locurile dintr-o carte să aibă o semnificație. Aici pauză: creierul meu nu găsește nici o legătură cu acțiunea și nici  nu identific simbolistica.

Concluzia: Ideea de a scrie o carte despre lumea contemporană văzută ca interiorul unui computer, cu memorie RAM, cu partea de hardware, dar și de software este una ff bună mare păcat că execuția nu doar că lasă de dorit, dar este extrem de foarte proastă.

De ce a luat cartea asta atâtea premii? Oare pentru că cine nu înțelege consideră că este atât de genială încât e mai presus de înțelegerea unui om obișnuit? Iar facem pe zeii? Adică nu scriem pentru cititori? Scriem pentru exegeți?

Dacă se inventează vreodată premiile blogosferei, echivalentul zmeurei de aur, cartea asta o va câștiga cu prisosință, că tot are premii la activ.

Și nu, asta nu înseamnă că nu voi mai citi niciodată ceva scris de Dănuț Ungureanu, înseamnă doar că m-a păcălit o copertă frumoasă, că mi s-a părut interesant ceea ce scria pe ultima copertă și că sunt dezamăgită.

Recenzia face parte din proiectul Blogosfera SF&f. Părerile colegilor mei le puteți citi aici:

Blogosfera SF&F: Noaptea în oraș fără părinți de Dănuț Ungureanu

https://cumintealasf.wordpress.com/?p=788

https://jurnalul-unei-cititoare.ro/blog/2017/11/blogosfera-sf-f-noaptea-in-oras-fara-parinti

https://assassincg.wordpress.com/?p=16756

https://just-other-things.blogspot.co.uk/2017/11/noaptea-in-oras-fara-parinti-de-danut.html

http://www.iuliaalbota.ro/blogosfera-sff-noaptea-in-oras-fara-parinti-danut-ungureanu

Următoarea recenzie va fi publicată pe 22 noiembrie și va avea ca subiect proaspăt debutatul și publicatul Florin Stanciu cu al său „Omnium”.

 

 

 

 

Blogosfera SF&F: Noaptea Lemurienilor

 

Cartea dezbătută azi se numește „Noaptea Lemurienilor”, a fost publicată la editura PAVCON și face parte din colecția „România sub Asediu”. Poate fi comandată de aici.

Nu am pornit de la premisa că va fi o carte nemaipomenită, nemaivăzută, ceva exatraordinar, dar am din nou un gust amar, care pare că nu mă părăsește în ultima perioadă. De ceva vreme cititul a început să devină o corvoadă și oricât de drag îmi este acest proiect al Blogosferei SF & F, mai că-mi vine să dau cu cărțile de pereți, deși nici pereții și nici cărțile, săracele, n-au nici o vină. Mai ales că le citesc în format electronic.

Proiectul „România sub Asediu” sună foarte frumos în teorie. Are deocamdată 6 volume publicate, 2 despre Focșani, 3 despre București și 1 despre Craiova. Dacă aș fi fost coordonatorul colecției aș fi diversificat orașele.

Volumul de față tratează Focșani, dar avem și ceva acțiune petrecută în București.

Oful meu și buba cea mare este: UNDE ESTE SCIENCE FICTION-UL????

Ca să pui o etichetă e ff ușor, dar din păcate m-am obișnuit ca eticheta să reflecte adevărul. Ori în ultima vreme văd cum o grămadă de cărți marketate și categorisite ca fiind science fiction sunt doar povești (fantasy) magice. N-am nimic împotriva lor, îmi place genul, dar vreau ca etichetarea să fie corectă. Nu știu de ce e rău sau greu să-i spui pe nume: realism magic. De ce e science fiction dacă nu implică decât fiction, dacă partea de știință lipsește cu desăvârșire?

În altă ordine de idei, să fii la al treilea roman publicat și să ai asemenea goluri temporale….. Nici la primul roman nu ar fi permise, dar ce să mai zic?

Concluzia este una singură și e amară: se publică în neștire fără nici un pic de atenție, fără să conteze forma, doar conținutul.

Despre poveste spun că e drăguță, că pleacă de la o premisă interesantă (coborârea zeului egiptean Amon-Ra (în carte este Ymon-Ra) pe pământ sub forma unui om cu cap se pasăre (știu că am văzut un film pe tema asta). Și de aici apar niște fenomene stranii, vezi crăpătura din pământ prin care ies Lemurienii, dispariții și aventuri.

Din păcate cartea este doar o poveste drăguță, stil adolescentin, de genul seriei cu vampiri a Annei Rice, însă aici avem mitologie egipteană.

M-aș aventura s-o recomand copiilor, să zicem peste 12-13 ani, dar sub 16 și tot mi-e teamă că unii mă vor înjura, deoarece bagajul lor de cărți citite până acum poate cuprinde niște clasici science fiction care să le ofere alte așteptări decât poți avea citind autori români.

Articolul face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vrei să citești și alte impresii despre Noaptea lemurienilor, le găsești pe blogurile:

https://jurnalul-unei-cititoare.ro/blog/2018/4/blogosfera-sf-f-noaptea-lemurienilor

https://assassincg.wordpress.com/2018/04/25/blogosfera-sff-florin-giurca-noaptea-lemurienilor/

https://just-other-things.blogspot.co.uk/2018/04/noaptea-lemurienilor-de-florin-giurca.html

Steluțe Blogosfera SF&F

Uite că a venit și momentul (zic eu curățenie de primăvară, că abia ce am intrat în Anul Nou chinezesc) să facem o listă cu steluțele date cărților recenzate în cadrul proiectului Blogosfera SF&F.

Părerile colegilor mei le puteți găsi aici:

Jurnalul unei cititoare

Cu mintea la … SF

Assassin CG

Iulia Albota

2016:

DECEMBRIE 2016: Miloș Dumbraci – Hoțul de moarte, apărută la editura Millenium Books, recenzia aici  4 out of 5 stars (4 / 5)

2017:

IANUARIE 2017: Alex Cuc – Colti Lungi, apărută la editura All, recenzia aici   1 out of 5 stars (1 / 5)

FEBRUARIE 2017: Florin Purluca – Cum să fabrici un semizeu, apărută la editura Tritonic, recenzia aici 2 out of 5 stars (2 / 5)

MARTIE 2017: Liviu Surugiu – Acesta este trupul meu, apărută la editura Tracus Arte, recenzia aici  4 out of 5 stars (4 / 5)

APRILIE 2017: Alexandru Lamba – Arhitecții speranței, apărută la editura Tritonic, recenzia aici  5 out of 5 stars (5 / 5)

MAI 2017: Mircea M. Țara – Inima Dragonului, apărută la editura Crux, recenzia aici  3 out of 5 stars (3 / 5)

IUNIE 2017: Daniel Timariu – Tenebre (7 iunie), apărută la editura Tritonic, recenzia aici  4 out of 5 stars (4 / 5)

IULIE 2017: Cătălina Fometici – Câinii diavolului, apărută la editura Tritonic, recenzia aici  3 out of 5 stars (3 / 5)

NOIEMBRIE 2017: Dănuț Ungureanu – Noaptea în oraș fără părinți (8), apărută la editura Fusion 21, recenzia aici  2 out of 5 stars (2 / 5)

DECEMBRIE 2017: Povești din umbră, antologie Tritonic, recenzia aici  3 out of 5 stars (3 / 5)

2018:

MARTIE 2018: Choice, Livia Furia, Quantum, recenzia aici  0.5 out of 5 stars (0,5 / 5)

APRILIE 2018: Noaptea Lemurienilor, Florin Giurcă, Pavcon, recenzia aici  2 out of 5 stars (2 / 5)

MAI 2018: Împăratul Ghețurilor, Ana-Maria Negrilă, Crux, recenzia aici  5 out of 5 stars (5 / 5)

IULIE 2018: Oameni și zei, Rodica Bretin, Tritonic, recenzia aici  4 out of 5 stars (4 / 5)

AUGUST 2018: Arlequine, George Cornilă, Crux Publishing, recenzia aici  5 out of 5 stars (5 / 5)

OCTOMBRIE 2018: Apusul, Adrian Mihaltianu, Nemira, recenzia aici  5 out of 5 stars (5 / 5)

2019:

IANUARIE 2019: Flamura neagră (Cronicile Kanjerilor #1) de Miloș Dumbraci, (Vremea) –  nu am avut cum să fac rost de carte, ea putând fi comandată doar pe site-ul editurii și până în Anglia drumul e lung. Cert e că o voi cumpăra cu prima ocazie când ajung acasă și o voi citi în scurt timp după aceea.

FEBRUARIE 2019: Singurătatea singularității de Alexandru Lamba, Herg Benet, recenzia aici 5 out of 5 stars (5 / 5)

Leapsa 2017

Și uite că la final de ianuarie 2018 reușesc și eu să dau curs invitației primite de la jurnalul unei cititoare și scriu despre cărțile din 2017 sub formă de „leapșa”.
Să începem, dară:
1) Câte cărți ai citit în 2017?
Muuuult prea puține față de ceea ce mi-am propus. Goodreads spune 15 din 100. Da, mi-am propus să citesc 2 cărți pe săptămână și-mi voi menține acest target până când îl voi atinge, indiferent câtă vreme îmi va lua. Deși scuzele nu sunt decât incercări de a ne justifica, totuși nu e ușor să te muți în altă țară și să o iei de la început din toate punctele de vedere. Și trebuie să-i mulțumesc familiei care m-a sprijinit de fiecare dată. Fără ea, familia, mi-ar fi fost încă cu mult mai greu. Însă de acum încolo sunt foarte aproape de a intra pe un drum drept, sper că cel puțin pentru o perioadă medie am terminat cu mutatul de colo-colo, pe care-l urăsc din rărunchi, dar care devine imperios necesar în termeni de a avea un serviciu, apoi de a avea un serviciu mai bun. Evident că nicăieri nu umblă câinii cu covrigi în coadă și că nu m-a așteptat nimeni cu covorul roșu să-mi dea un loc de muncă, dar acum sunt bine. Deși mulți români muncesc la fel ca mine, preferă să nu vorbească prea mult despre asta, se trece totul sub tăcere de parcă am face ceva ilegal sau imoral. Eu voi scrie un articol la mijloc de martie, un an în UK cu bune și cu rele.

2) Dintre ele, care au fost cele mai memorabile (în sensul bun)?
Păi dacă stau să mă uit bine, în afară de poveștile scrise de Roald Dahl, pe care le cam știu din filme, avem așa:
a) „Robogeneza” lui Daniel H. Wilson, continuarea de la „Robopocalipsa”, pe care am citit-o cu sufletul la gură. Eram curioasă să văd cum se împacă roboții cu ceea ce a mai rămas din omenire după un război apocaliptic. Din păcate rasa umană nu scapă de metehne precum a judeca pe alții după înfățișare, a nu-i accepta pe cei care sunt diferiți.
b) „Arhitecții speranței” a lui Alexandru Lamba care mi-a plăcut ffff mult. Atât de mult m-am bucurat că omenirea găsise o soluție să poată călători în timp!
c) „The blood lives” a lui Lee Iserow care așteaptă să-i scriu recenzia. O poveste care amintește de thrillerele scrise de Stephen King, foarte cinematică și un pic pe repede înainte, cam ca un episod dintr-un serial (ceea ce nu m-a mirat după ce am citit biografia autorului). De asemenea cartea face parte din programul ABAM = A Book A Month înființat de autor.
d) „Tenebre” a lui Daniel Timariu. Abia aștept să mă apuc de volumul al doilea. O Timișoara mai puțin obișnuită și în nici un caz același oraș care poate fi cunoscut de orice vizitator.

3) Care este cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2017?
„Singură, bunătatea nu este suficientă pentru a guverna destinele lumii!” – „Arhitecții speranței” Alexandru Lamba

4) Ce carte citită în 2017 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?
Din păcate, așa cum am scris și în recenzie, “Noaptea în oraș, fără părinți” scrisă de Dănuț Ungureanu mi-a lăsat un gust foarte amar referitor la literatura română. Din fericire mai sunt și alte cărți și chiar și alți autori români.

5) Ai participat la vreun eveniment literar anul acesta (lansare, târg de carte etc)? Dacă da, care a fost preferatul tău?
Deși am plecat din țară, am reușit să particip la vreo două evenimente Tritonic înainte de plecare și apoi m-am întors în toamnă special pentru prima ediție ANTARESFEST (care a fost doar prima ediție, da?) și pentru Gaudeamus. Mi-ar plăcea să repet figura anual și deși e foarte greu dpdv financiar să organizezi un festival de carte SF&F în România (participă doar cunoscătorii, doar cei care frecventează anumite cercuri, cenacluri) sper din tot sufletul să am ocazia să mă întorc an de an la Brașov, să devină o tradiție pentru SF, așa cum Sibiu cu Artmania devenise o tradiție pentru festival de rock gotic în România.

6) Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2017?
Am văzut puține filme în 2017, așa că e destul de ușor să aleg: “Dunkirk” m-a impresionat plăcut. Un film despre eroii celui de-al doilea război mondial. Nu este genial, dar puțin i-a lipsit să fie.

7) Ce cuvânt rezumă cel mai bine anul 2017 pentru tine?
Aventură. Plecarea din țară a însemnat un nou început, o aventură pe care mi-am dorit-o de multă vreme, dar în care nu am avut curaj să plec mai devreme. Pe de o parte îmi pare rău că nu am avut curaj să o fac cu aproape două decenii mai repede. Pe de altă parte, nu mai cunoșteam oamenii pe care-i știu azi dacă aș fi făcut asta. Avantaje și dezavantaje.

8) E vreun moment de anul acesta pe care nu vrei să-l uiţi?
Da. 8 septembrie 2017, Brașov, ANTARESFEST.

9) Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2017?
Am plecat din țară.

10) Scrie o dorinţă pentru anul 2018.

Am o dorință pe plan personal, am una pe plan profesional (să-mi găsesc drumul drept) și să-mi reintru în ritmul de citit.

Mulțumesc Georgianei, ca de obicei, pentru invitația de a-mi așterne gândurile legate de anul trecut și de ceea ce-mi doresc de la anul curent! Mulțumesc colegilor din Blogosferă pentru susținere! Mulțumesc familiei mele pentru tot efortul depus și pentru dragostea și susținerea necondiționată!

ANTARES FEST BRASOV

Și iată că la „numai” doi ani de la prima vizită pe care am făcut-o clubului brașovean ANTARES, mă întorc în poarta de trecere din Valahia în Transilvania.

Dacă data trecută am stat numai câteva ore, timp în care am participat la întâlnirea lunară a celor care fac parte și / sau simpatizează din / cu clubul brașovean de literatură scince fiction și fantasy, de data aceasta am stat trei zile în care m-am reîntâlnit cu lansările din fantastica românească și cu prieteni și oameni dragi din lumea cărților, la doar șase luni după ce m-am mutat mai spre vest.

Ca întotdeauna când ești înconjurat de prieteni, timpul trece mult prea repede, însă „Gaudeamus” nu-i așa departe și este un alt prilej de întâlnire.

Cum a fost la prima ediție a festivalului Antares? Păi tocmai ce spuneam: a fost bine, frumos, îmbrățișări, vorbe calde, încurajări și mai ales cărți.

Ca organizare mi s-a părut în regulă. Este adevărat, așa cum au spus și alții, programul a fost prea încărcat și când ai oameni de talia unui Alexandru Mironov sau Florin Munteanu, oameni care au o vastă experiență de viață dar și multe povești în sac, timpul trece repede. Una peste alta m-am simțit foarte bine la Brașov.

Sistemul de vot a fost bine pus la punct, transparent și cred că au câștigat cei care au meritat:

Și au mai fost niște premii speciale acordate de juriu pentru participare și pentru ajutorul dat în cadrul organizării festivalului, precum și pentru talentul dovedit în timpul activităților.

Totuși, premiile care mi-au bucurat sufletul cel mai mult, au fost:

Premiul special pentru merite deosebite în promovarea literaturii science-fiction şi fantasy: Blogosfera SF&F (minutul 6:50 din filmare) şi Haralambie Ionescu.

Eu personal iau acest premiu ca pe o încurajare (pe lângă cuvintele calde și frumoase pe care le-am primit) și ca pe o recunoaștere a meritelor colegilor mei.

Vă las în compania pozelor și a filmulețului cu decernarea premiilor ANTARES FEST – prima ediție, cea din 8-10 septembrie 2017 de la Brașov. Și nu, nu veți regăsi celebra poză cu „prada” de la festival, pentru că vă pregătesc o poză cu bagajul.

Aștept cu drag să mă întorc la voi de fiecare dată când va fi posibil.

https://andreeaw.sunphoto.ro/ANTARES_FEST_8_10_SEPT_2017/109756970

 

 

 

Lansari SF&F la Gaudeamus 2016

Am încercat să fac un calendar lansărilor din zona science fiction și fantasy în cadrul celui mai mare târg de carte din România, Gaudeamus 2016.

Informațiile le-am luat din ceea ce au anunțat editurile, precum și din programul oficial al târgului, aflat pe http://www.gaudeamus.ro/ro/international/catalog/evenimente_gibef2016.pdf.

Nu am pretenția că este complet, ci doar un ghid pentru cei interesați. Ar putea interveni modificări semnalate de către cititori sau autori / edituri.

VINERI, 18 NOIEMBRIE:

14.30 EDITURA FUSION 21 – nivelul 7.70:375 Lansare de carte: „Români în vorba goală”, autor Dănuț Ungureanu Invitaţi: George Mihaiță, Cristian Topan, Dan Mircea Cipariu

15.30 EDITURA FUSION21 – nivelul 7.70:375 Lansare de carte: „Anatomic Graffiti” – autor Dănuț Ungureanu Invitaţi: Cătălin Badea-Gheracostea, Marian Truță

17.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Mystery Time 1 Lansarea romanului „Moarte în Peru”, autor Silvia Chindea, prezentarea volumului „Cumsecade”, autor Petru Berteanu, „Neliniștea verii”, autor Quentin Bates Participă: Michael Hăulică, Bogdan Hrib, autorii

17.45 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Seria de autor Dănuț Ungureanu Lansarea volumului: „Autor de unul singur. Rețete pentru scrierea creativă”, autor Dănuț Ungureanu Participă: Michael Hăulică, Dan Doboș, Bogdan Hrib, autorul

18.30 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Junior Tritonic Lansarea romanului: „Elefantul în bostănărie”, autor Dan Doboș Participă: Michael Hăulică, Bogdan Hrib, autorul.

 

SÂMBĂTĂ, 19 NOIEMBRIE:

11.30 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Colecția Teatru Lansarea volumului „Teatru”, autor Olga Delia Mateescu Participă: Lucia Verona, Bogdan Hrib, autoarea

12.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 SMART Books Lansarea volumului „Codul secret al succesului”, autor Claudiu Simion, prezentarea colecției SmartBooks Prezintă: Tony Mott și Bogdan Hrib

12.30 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Mystery Time 2 Lansări: „Un glonț pentru Julieta”, autor Tony Mott, „Cel-ce-simte”, autor Teodora Matei, „Fete în roșu și alte povestiri polițiste”, autor Daniel Timariu, „Moartea ca o cocotă de lux”, autor Aurel Cărășel Prezintă: Anamaria Ionescu, Lucia Verona și Bogdan Hrib

12.30 EDITURA TRACUS ARTE – Lansare Liviu Surugiu: Acesta este trupul meu

13.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Cașmir Lansare: „Irina”, autor Adina Speteanu Prezintă: Monica Ramirez, Anamaria Ionescu

13.30 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 MILLENNIUM „Millennium 3D”, cu D de la Debut: Dincă, Dumbraci, Duhnea Participă: Michael Hăulică, Horia Nicola Ursu și autorii

14.00 EDITURA NEMIRA – nivelul 0.00:37 Lansare de carte: „Arhanghelul Raul”, de Ovidiu Eftimie

14.30 EDITURA FUSION 21- nivelul 7.70:375 Lansare de carte: „Zilliconda. Însemnările damei de silicon”, autor Dănuț Ungureanu Invitaţi: Liliana Munteanu, Horia Barna, Horia Gârbea

15.00 – 15.15 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansare roman: „Jocul Necromanților” de Șerban Andrei Mazilu – continuarea bestseller-ului dark fantasy „Anotimpul pumnalelor”, de același autor Invitat: scriitorul și criticul literar Oliviu Crâznic

15.15 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansarea nuvelei „Conan Barbarul: Misterul fântânii blestemate” de Robert E. Howard – al doilea titlu publicat de editura Crux Publishing în cadrul „Integralei Robert E. Howard” în seria „Conan Barbarul” Invitați: scriitorul și criticul literar Oliviu Crâznic, scriitoarea Helena Cade

15.30 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansare volum: „Față în față ” de Ciprian Mitoceanu – roman SF/crime/ thriller, ultimul volum din trilogia „Predestinare genetică”, semnată de același autor Invitați: scriitorul și criticul literar Oliviu Crâznic, editor șef Crux Publishing Andreea Sterea

15.30 EDITURA FUSION21 – nivelul 7.70:375 Lansare carte: „Noaptea în oraș, fără părinți”, autor Dănuț Ungureanu Invitaţi: Mihai Iovănel, Michael Hăulică, Felix Nicolau

15.30 EDITURA PALADIN  Lansare noutăți în colecția Fantasy Masters, care va cuprinde următoarele volume:

  • Daniel Abraham – Calea Dragonului
  • N.K. Jemisin – Cele o sută de mii de regate
  • Robert Holdstock – Lavondyss (al doilea volum din seria Mitago)
  • Pierce Brown – Furia Aurie (al doilea volum)
  • David Brin – Existenta (doua volume)
  • Dmitri Gluhovski – Metro 2033
  • Lindsay – Dragul și devotati Dexter
  • Patricia Highsmith – Talentatul domn Ripley

15.45 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansarea volumului „Ecouri din tenebre: Există viaţă după moarte?” de Rodica Bretin – colecţie de documentare şi cazuistică referitoare la fenomene supranaturale Invitată: scriitoarea Doina Roman

16.00 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansare volum: „Ascensiunea stelară” de Ana-Maria Negrilă – al doilea volum al seriei space-opera „Stelarium” de aceeași autoare, continuarea bestseller-ului „Regatul sufletelor pierdute” Invitat: scriitorul și criticul literar Lect. Univ. Dr. Florin Pîtea

16.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 SF & Fantasy 1 Lansarea volumelor: „Galaxia sudică 2 – Cascada de neon”, autor Aurel Cărășel și „Cum fabrici un semizeu”, autor Florin Purluca. Prezentarea volumului „Revolta îngerilor”, autor Rodica Bretin Participă: Marc Ulieriu, redactor-șef Știință și Tehnică, Alexandru Lamba, Michael Hăulică, Bogdan Hrib, autorii

16.00 – 17.00 EDITURA TRACUS ARTE – nivelul 0.00:14 Dublă lansare de carte: „Patru comedii cu aniversări”, Lucia Verona; „Trei piese cu mistere”, Horia Gârbea Moderator: George Neagoe. Invitat: George Volceanov

16.30 EDITURA CRUX PUBLISHING – nivelul 3.20:100 Lansare volum: „Aer și MSbP” de Răzvan T. Coloja – un nou volum psihologic de ficțiune transgresivă semnată de cunoscutul autor orădean Invitat: scriitoarea Alexandra Medaru

17.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 Mystery Time 3 Lansarea romanelor „Moartea vine la premieră”, autor Lucia Verona și „Patimile doamnei ministru”, autor Bogdan Hrib; prezentarea volumelor „Recviem pentru un asasin”, autor Monica Ramirez şi „Zodiac”, autor Anamaria Ionescu. Participă: Michael Hăulică, Felix Nicolau, Teodora Matei, Lucian Dragoș Bogdan, autorii

18.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 SF & Fantasy 2 Lansarea volumului „3.2, povestiri”, autori Sebastian A. Corn, Michael Hăulică, Dănuț Ungureanu, și prezentarea volumelor „3.1, povestiri”, autori Sebastian A. Corn, Michael Hăulică, Dănuț Ungureanu și „Podul de vorbe”, autor Michael Hăulică Participă: Dan Doboș, Bogdan Hrib, autorii

 

DUMINICĂ, 20 NOIEMBRIE:

12.00 TRITONIC BOOKS – nivelul 0.00:19 SF & Fantasy 3 Lansarea volumelor: „Ultimul flux”, autor Lucian Dragoș Bogdan și „Înainte de neant”, de Mihai Alexandru Dincă; prezentarea volumului „Maya”, autori Lucian Dragoș Bogdan și Teodora Matei Participă: Rodica Bretin, Alexandru Lamba, Michael Hăulică, Bogdan Hrib, autorii

13.30 EXPO BOOK TITLE – nivelul 4.50:237 Lansare de carte: „Lovitura” de John DaSelva, Editura Eagle Invitați: John DaSelva, Mugur Cornilă

 

Viața în UK

Tot vreau să scriu articolul ăsta de atâta amar de vreme…

Iată s-a făcut puțin mai mult de 1 an de când am emigrat în Regatul Unit, în Anglia, mai precis.

Cum e viața aici? M-am adaptat? O întrebare care mi-a fost pusă ff des și la care nu prea știu ce să răspund.

Să mă adaptez la ce?

  1. La mediu, temperatură, umiditate, etc. Asta nu, încă nu. Iubesc soarele și căldura, urăsc ploaia și mocirla, la fel ca acasă, numai că aici, atunci când plouă nu am parte de „oceane planetare” și noroi ca din mlaștină. Aici orașul e oraș și e menținut curat.
  2. La oameni: și da și nu. Nu mai văd fețele gri, îngândurate și apăsate de grija zilnică. Ți se zâmbește și ți se dă „Bună dimineața!” chiar dacă nu te cunoaște persoana respectivă. Cam ca la bunica la țară unde toată lumea salută pe toată lumea. Nu, pentru că am întâlnit antisemiți și rasiști.
  3. Mâncarea: grija românului cea de toate zilele: ce mănânci??? Răspuns: ce vreau. Da, nu mănânc caviar, dar nici acasă nu mâncam. Nu-mi permit. Dar mâncare se găsește vorba aia, pe toate drumurile. Și sunt româncă, deci gătesc (o nouă maximă pentru cei plecați peste graniță).
  4. Transportul în comun: DEZASTRU!!!!!!! Aici toată lumea conduce, deci transportul în comun e cu chef și fără. Dacă ninge preț de 10 cm, poți să fii sigur că n-ai cu ce ajunge la serviciu în materie de tren, autobuz și chiar mașina proprie, pentru că aici oamenii nu sunt echipați de iarnă, ba chiar le este teamă să conducă pe zăpadă. Trenurile și autobuzele dacă nu întârzie cu orele, atunci sunt anulate. Deci ori îți iei liber, ori mergi pe jos. Iar pe jos mergi ca vara, doar cu puțin alb sunb tălpi, că material antiderapant s-a presărat pe străzi și pe trotuare de cel puțin o săptămână.

Ce-mi place?

Oamenii sunt mai calzi (cel puțin în aparență), mai săritori, nu te judecă, nu te încadrează în tipare.

Viața este mai ușoară. Banii sunt calculați să ai aceeași sumă săptămânal și nu lunar, ca în România. Și e mai ușor așa.

Mâncare berechet, de toate pentru toți. Ieftină, de principiu. Mănânc fructe care în România sunt doar sezoniere, că iarna au prețuri în supermarketuri de nu te poți atinge: cireșe, zmeură, căpșune, struguri, pepeni galbeni, mango, etc. Ce vrea mușchiul meu. Pe principiul gătesc, nu cumpăr semi-preparate, deci e bine. Sunt magazinele poloneze sau arăbești în care găsești și mâncare românească, dar sincer e scumpă și nu merită. De ce să cumpăr un iaurt Danone (pe care în România nici nu-l ating) cu 60 pence (60 de bănuți, diviziunea lirei) în loc să-mi cumpăr iaurt de al lor, bun, ca la mama acasă, cu 50 de pence? De ce să cumpăr carne stricată din magazin polonez în loc să găsesc o măcelărie arăbească? (În Doncaster aveam 2 magazine românești cu o mai mare varietate de produse decât aici, aveam și telemea și piața ca noțiune cunoscută nouă, cu secțiune de carne, ouă și brânzeturi, legume, fructe, haine, etc. În Worcester, nu am descoperit o asemenea piață și cumpăr din supermarketuri. Mai iau o bucățică de tobă, muștar Bunica, niște șorici vidat. Dar telemea nu am aici, mănânc ceea ce la ei se numește greek feta și la noi se aseamănă cu telemeaua ambalată la 100-150 grame din lanțurile de magazine. Dar am la fel de bine cașcaval afumat – scump al naibii, că ăștia pe aici nu știu ce e aia afumătură, sunt considerate delicatese produsele afumate, am feta și haloumi.)

La distracție, nu mă vântur în restaurante, cluburi că n-am timp, n-am bani, n-am cu cine…. Dar: cafenelele se închid la 19-20. Restaurantele pe la 22-23. Cluburile pe la 2 dimineața sâmbăta????

Mesele rămân afară, nu li se întâmplă nimic. Frecvent găsesc băutură afară când trec pe lângă barul din apropierea locuinței. Aș putea fi precum copiii după petrecerile adulților, să scurg paharele și halbele și dozele pe gât în jos.

N-am văzut bătăi, am auzit ceva sticle sparte, am văzut dimineața prin centru ceva cioburi, dar n-am văzut nimic violent. Am mers noaptea prin oraș și e ok, calm, luminat.

Pentru că mă trezesc devreme și iau primul autobuz spre serviciu (la 6:26) am ajuns să „cunosc” cei 3-4-5 homeleși care stau pe stradă pe unde trec eu, dar nu-s cerșetori. Dacă le dai bine, dacă nu, nu te roagă. Am văzut ca-n filmele americane homeless cu câine după el, dându-i câinelui să bea apă din sticlă de plastic cumpărată din magazin.

La modul general aici lumea e calmă și relaxată. Tocmai de aceea când îi aud pe la serviciu că vai ce stresați sunt, îmi râd în barbă și-mi spun că ei habar nu au ce e stresul.

Se plâng de sistemul de sănătate și pe bună dreptate, dar pe de altă parte, sunt atât de pemperizați, că dacă-i atinge o muscă e o tragedie. Am întâlnit nu o dată, oameni care-și iau concediu medical 2-3 săptămâni, o lună, pe motiv de depresie. Nu neg că depresia este o boală, dar în România n-am întâlnit oameni care să-și ia concediu medical că sunt prea stresați de job.

După cum spuneam, sunt antisemiți, sunt rasiști. Nu toți, evident. Sunt leneși nevoie mare și proști de dau în gropi. Eu încă mă mir că nu-s zilnic păcăliți la cumpărături la ce adunare „știu” să facă. Primul lucru când aud că-s româncă îmi spun că noi suntem ff buni la matematică (și știu ce chin a fost pentru mine) și că engleza este o limbă foarte grea și eu mă uit la ei cruciș.

Zona în care trăiesc eu este pi șentru, se numește West Midlands Mercia (Vikings, sună cunoscut?) și este o zonă ff bogată în artefacte romane. Le vezi la tot pasul: poduri, denumiri, saline. Acum am văzut că a început o campanie de promovare a „drumului sării”, autobuzele care merg spre Birmingham.

Au tot felul de evenimente în weekend, au bâlci lunar. Cinema sunt 2 aici în oraș. Eu am abonament la unul dintre ele, care este mai aproape. Un bilet la un film „normal” 2D este 7-9 lire, iar la unul 3D 10-12 lire. Un abonament lunar costă 18 lire, este valabil în toate cinematografele de pe teritoriul UK (mai puțin cele din centrul Londrei) și pot să văd câte filme vreau și de câte ori vreau.

Concerte în aer liber vara, în fiecare weekend, târgul de weekend are și tematici, a fost săptămâna de mâncare pe stradă, etc.

Bazin: am avut abonament în alt oraș 22 lire lunar, intrări nelimitate și acces la cursurile de aqua gym plus acces la tobogan (instalat când ieșeau copiii de la școală, cred că vreo 2 ore zilnic). Aici nu am încă, dar îmi voi face curând. oricum mai mult de 30 de lire lunar nu e. 30 de lire înseamnă 150-160 lei. Acasă cea mai ieftină piscină era 200 lei abonamentul pentru 10 intrări. Mai aveți întrebări???

Ce nu-mi place: mâncarea lor, dar îmi gătesc ce și cum vreau.

Oamenii sunt oameni indiferent de naționalitate, culoarea pielii, religie, orientare sexuală, credințe, etc. Vei găsi la fel ca în absolut orice țară: bețivi, oameni normali, oameni mai puțin normali, hateri.

Ceea ce m-a impresionat în mod negativ: au un număr fffffff mare de oameni cu dizabilități. Tot ceea ce fac este extrem: sport zilnic, eventual de două ori pe zi, mâncare multă și grasă, combinații de-ți stă mintea în loc: spaghete cu cartofi prăjiți, oțet peste cartofi prăjiți, salata este reprezentată de niște legume tăiate parcă de troli cu topoare neascuțite, fără nici un pic de asezonare. Părerea mea este că nu știu să gătească de nici o culoare, mâncarea lor este fadă, grasă și dezgustătoare. De aia bucătari ca Jamie Oliver au mare succes pe aici. Gordom Ramsey care a făcut școala de bucătari în Franța este deja la nivel de rafinament.

Încă, în zilele noastre, au oameni care trăiesc în comunități izolate și se înmulțesc între ei. În condițiile astea  nu mă mai miră că au sângele stricat.

Tatuajele sunt la ordinea zilei, sunt la fel de normale și de dese precum vezi în România femei purtând cercei. Și chiar dacă nu vezi tatuajul la prima ochire, nu înseamnă că nu există, ci doar că este ascuns sub haine.

Moda este ceva inexistent: fustele scurte se poartă peste burtă, să-ți acopere burdihanul cât se poate de mult, dacă nu e destul material să-ți acopere și bucile nu e bai. La fel pantalonii scurți: dacă nu se vede linia bucilor, atunci nu-s pantaloni scurți. Iarnă, vară, nu contează, șlapi, sandale, pantofi fără ciorapi se poartă. Eventual vara poartă papuci cu blăniță. Tot vara am văzut cizme, iar iarna UCG-uri. Rochiile se poartă peste pantaloni. Nu egări, dres –  pantaloni.

Înmulțirea între ei este ceva normal (mă refer la rude apropiate, nu la englezi cu englezi). Legea nu pedepsește decât căsătoria cu rude apropiate, nu înmulțirea.

Violul și incestul sunt la ele acasă. Din poveștile auzite că femeia abia prin anii 80 a început să aibă dreptul să spună „NU” mă duce cu gândul că sunt o societate barbară.

Englezul neaoș trăiește din ajutoare sociale și poate, poate muncește până în 36 de ore săptămânal pe undeva, dacă e condiționat de primirea ajutorului social. Dar se plânge cât 10 că nu mai poate, că e oprimat, că străini, că….

Modernizarea unui apartament sau a unei case în UK  înseamnă instalarea de duș în baie și eventual, cumpărarea de baterie cu o singură țeavă prin care pot trece apă caldă și rece. Da, ei au 2 țevi: una pentru apă rece și una pentru apă caldă și la chiuvetă și la cadă. Cum le combini? Pui dopul. Vasele se mermelesc într-un amestec de apă cu detergent și se pun la uscat în scurgător, nu există noțiunea de clătire. Baie se face de maxim 2-3 ori pe săptămână. Cum adică să te speli zilnic????

Ce-mi place: se poate face precomandă la o carte cu vreo 6 luni înainte de apariție și plătești doar jumătate din preț. Au jde de mii de oferte de toate felurile la orice vrei: mâncare, îmbrăcăminte, cărți.

Se pune mare preț pe sport, sunt suporteri înfocați.

Nu știu ce altceva să mai spun. Dacă aveți curiozități lăsați întrebări în comentarii.

 

Prietenii, Serbia si Croatia

Hmm… oare ce facem de Paște anul acesta? Păi ce să facem, plecăm într-o excursie cu…, ați ghicit: Terra Incognito!

Sătui de tradiții și mese îmbelșugate cu de-ale mielului, am decis, o mână de oameni, așa. la vreo 100, să plecăm să ne distrăm și prin alte părți. Cum unde? Belgrad și Zagreb.

După patru zile de muncă, ne adunăm cu mic, cu mare, în parcarea de lângă Turbohale, pregătiți să înfruntăm nopți mai puțin dormite și drumuri bătătorite.

Ne urcăm în spinările cărăbușilor și plecăm într-o aventură de câteva zile. Dimineață ajungem la Avala Tower, care este cel mai înalt turn de telecomunicații din Serbia. A fost clădit între 1961 și 1965 și distrus de bombardamentele NATO din 29 aprilie 1999. Are o înălțime de peste 200 m. Din păcate era ceață când am ajuns noi și nu am putut vizita obiectivul, așa cum ne-am dorit.

Read More

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén