Hmm… oare ce facem de Paște anul acesta? Păi ce să facem, plecăm într-o excursie cu…, ați ghicit: Terra Incognito!

Sătui de tradiții și mese îmbelșugate cu de-ale mielului, am decis, o mână de oameni, așa. la vreo 100, să plecăm să ne distrăm și prin alte părți. Cum unde? Belgrad și Zagreb.

După patru zile de muncă, ne adunăm cu mic, cu mare, în parcarea de lângă Turbohale, pregătiți să înfruntăm nopți mai puțin dormite și drumuri bătătorite.

Ne urcăm în spinările cărăbușilor și plecăm într-o aventură de câteva zile. Dimineață ajungem la Avala Tower, care este cel mai înalt turn de telecomunicații din Serbia. A fost clădit între 1961 și 1965 și distrus de bombardamentele NATO din 29 aprilie 1999. Are o înălțime de peste 200 m. Din păcate era ceață când am ajuns noi și nu am putut vizita obiectivul, așa cum ne-am dorit.

Câteva ore mai târziu am ajuns în Belgrad, ne-am cazat la cele două hosteluri din centrul orașului și după-amiază am plecat în turul ghidat. Seara ne-am oprit care pe unde să mâncăm și să continuăm distracția.

A doua zi am purces spre Zagreb. La graniță a durat destul de mult să trecem dintr-un teritoriu non-UE într-unul UE, însă, până la urmă am ajuns în frumosul oraș de pe coline. Cu cazarea a fost puțin mai obositor, până am găsit hostelul, însă turul ghidat al orașului ne-a dat aripi noi, astfel încât am încheiat o seară frumoasă cu o vizită la muzeul iluziilor, o masă bună și, având în vedere că eram în noaptea de Înviere, unii au plecat la slujbă într-o biserică ortodoxă din apropiere.

A doua zi, pe o ploaie torențială, am vizitat parcul natural (rezervația naturală) Plitvice, cel cu peste 100 de cascade de diferite dimensiuni. De ce atât de multe? Pentru că cel mai înalt punct al parcului se află la o altitudine de 1.279 m, pe când cel mai mic punct al parcului se află la o altitudine de 367 m. Din diferența de înălțime rezultă zeci de cascade pornite din cele două râuri care străbat parcul (patrimoniu UNESCO din 1979), iar cea mai cunoscută este opera unui al treilea râu, care nu străbate parcul în lungimea lui, ci cumva în lățime (adică pe o distanță scurtă), însă face foarte repede trecerea de la cel mai înalt punct la cel mai scund și așa formează una dintre cele mai frumoase cascade din lume.

Murați bine, dar fericiți că am mers pe marginea lacurilor și am văzut atâtea cascade, atâta verdeață și apă!

Luni am vizitat muzeul orbilor, unde ne-am jucat în camera obscură încercând să găsim, să ghicim obiecte și să ieșim fără să ne împiedicăm prea mult. După care am plecat din nou spre Belgrad, unde am vizitat Catedrala Sf. Sava.

Marți dimineață am purces spre case.

Pozele (sunt multe, două albume) spun totul, zic eu:

https://andreeaw.sunphoto.ro/Prietenii_Serbia_si_Croatia_28_Aprilie__3_Mai_2016_Partea_1

https://andreeaw.sunphoto.ro/Prietenii_Serbia_si_Croatia_28_Aprilie_3_Mai_2016_Partea_a2a

Mi-a plăcut mai mult Zagreb, un oraș modern, aflat pe două coline alăturate și între ele.

Belgrad mi s-a părut trist, cu oameni săraci. Din păcate, cei aproape douăzeci de ani care au trecut de la bombardamente nu se cunosc, orașul este învechit, ponosit și gri.