Așa cum mă așteptam, sâmbătă a fost nu aglomerat, ci de-a dreptul invadator la târgul de carte Gaudeamus 2015.

Ceea ce nu mi-a plăcut a fost faptul că lansările care mă interesau au fost suprapuse și faptul că (aici e vina mea) nu am priceput cum sunt așezate standurile, hărţi și indicatoare nu sunt, așa că am dat roată de câteva ori prin cupola Romexpo până am găsit ceea ce căutam.

Am făcut rost de autografele pe care mi le doream, am cunoscut lumea în carne și oase (că virtual ne știm deja), m-am revăzut cu cei de vineri, m-am întâlnit cu cei care n-au putut ajunge în altă zi.

Iubesc Gaudeamus pentru ceea ce este: o colecţie nesfârșită de lumi posibile, probabile sau improbabile, pentru întâlnirile cu prietenii și cu scriitorii.

Urăsc Gaudeamus în aceeași măsură în care îl iubesc pentru haosul care există la fiecare ediţie: suntem veșnic “luaţi prin surprindere” (am ajuns să cred că așa se numește ţara în care m-am născut) de hoardele de cititori de toate vârstele și de toate categoriile care iau cu asalt târgul în fiecare an, cu precădere în weekend, când majoritatea noastră avem zile libere. Numai lăcomia și goana continuă după bani permit așa o debandadă. N-am înţeles niciodată de ce trebuiesc înghesuite toate editurile sub marea cupolă, mai ales când știi că an de an va fi mai rău decât la asediu. Dar, după cum spuneam, numai o minte defectă ca a mea se poate gândi că de fapt nu există respect pentru cititor, ci doar interesul de a-i goli buzunarele și așa destul de prăfuite.

Recomandări? Singura recomandare pe care o pot face este următoarea: CITIŢI! Și citind să vă doriţi să vă spuneţi impresiile, să vă doriţi să cunoașteţi autorii (că tot oameni sunt și ei, numai că au un alt talent decât noi)  și să nu fiţi timizi – un autograf este o amintire care rămâne nu doar pe o pagină de carte, ci atât în sufletul celui care-l scrie, dar mai ales în memoria celui care-l primește!