Pentru mine aceasta carte este o alegorie. O sa spuneti ca am innebunit si ca nu mai stiu nici macar definitiile de baza ale literaturii….”ALEGORÍE ~i f. 1) Procedeu artistic constând în exprimarea unei idei printr-o imagine. 2) Operă artistică în care se folosește acest procedeu. 3) Figură de stil constituită dintr-un șir de metafore, comparații și personificări. 4) Compoziție muzicală care face impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare. [G.-D. alegoriei] /Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink”

Aceasta carte urmareste povestea unei papusi gonflabile care are calitati magice, care este personificata, devine fiinta umana si traieste printre oameni aidoma oamenilor. Folosindu-se de „dama de silicon” Danut Ungureanu ne poarta intr-o calatorie destul de realista, dar presarata cu elemente fantastice prin orasul atat de drag lui, Bucuresti. Pornim povestea din mahala, de la un fante de peste 40 de ani, ajungem la un buticar, dupa care la poetul cartierului, unde cunoastem o serie de personaje cum ar fi presedintele de bloc, femeia de serviciu, omul de la service-ul auto, macelarul din cartier, dupa care ajungem in parc, cunoastem aurolacii si maidanezii, politia locala, curvele si pestii lor, oamenii strazii, manelistii, clanurile de tigani, „barosanii”. Fiecare personaj isi spune povestea, cunoastem si alte personaje din viata personajului principal si trecem alaturi de dama din silicon prin tot ceea ce poti intalni in Bucuresti, printr-o sumedenie de situatii urate sau frumoase, dar povestite cu atat umor, incat „Privit de sus, orasul nostru e o minune. E cel mai frumos oras si stii de ce? Dupa o lege simpla, cea mai simpla lege din lume: de la distanta, de sus, din departare, uratul nu se vede destul de urat. Uratul se vede frumos.”
Este o oda in proza adusa Bucurestiului si bucurestenilor si ma gandesc cat de usor este pentru noi, romanii sa intelegem aceasta carte si cat de greu le poate fi strainilor, pentru ca este plina de farmecul locului, acel farmec ce nu poate fi vreodata tradus, ci doar experimentat.
Sincer o recomand tuturor celor satui de jocuri de culise, de jocuri politice, celor care cred ca a fi om al strazii este usor, celor care militeaza pentru drepturile animalelor si celor care cer eutanasierea cainilor vagabonzi (pentru care loialitatea este totul), „jmecherilor” de cartier, cu mertane albe si figuri in cap, batausilor, curvelor si mai ales tie, miticule, pentru ca odata ce ai privit Bucurestiul prin ochii „damei de silicon” nu-l vei mai putea privi altfel 🙂