NANTAN LUPAN

Cărți, concerte și călătorii

Categorie: Oameni și locuri

Idunna

Uite așa trece vremea și pisica cea mică are trei săptămâni de viață (aproximată împreună cu medicul veterinar, având în vedere că am luat-o de pe stradă și nu știm exact când s-a născut, am căzut de acord ca ziua ei să fie sărbătorită pe 15 noiembrie).

Ce jucăușă este!

http://andreeaw.sunphoto.ro/Idunna_la_1_luna_si_3_saptamani

Poiana Mărului

Am fost în al doilea weekend din decembrie 2015 în teambuilding în Poiana Mărului.

Nu vă povestesc despre teambuilding, însă vreau să vă arăt puțin cât de frumoase sunt locurile (mai sus de Zărnești) și totodată aș vrea să vă invit să faceți o excursie prin acele părți.

http://andreeaw.sunphoto.ro/Teambuilding_2015

 

Freya si Idunna

Și uite așa a venit și asta mică pe la noi și am decis că va rămâne. Acum am acasă două pisici: una de 9 ani și una de nici o lună. E mai greu puțin cu cea mică, trebuie hrănită cu biberonul și n-am mai avut până acum animal așa mic, însă nu o puteam lăsa să moară.

 

pisica Freya si Idunna pisica Freya si Idunna pisica Freya si Idunna pisica Freya si Idunna pisica Freya si Idunna pisica Freya si Idunna pisica Freya si Idunna pisica Freya si Idunna pisica Freya si Idunna

 

Travel in UK

Am plecat pe 30.11.2015 din București către Trowbridge (Wiltshire) în ziua de luni, 30.11.2015 și m-am întors vineri, 04.12.2015. Am stat trei zie în care mi-am rezolvat treaba pentru care plecasem, însă am și vizitat alte trei orașe: Swindon, Bristol și Bath Spa.

Rezultatele vizitelor le puteți vedea mai jos:

http://andreeaw.sunphoto.ro/UK

Casa De Pariuri Literare

Casa De Pariuri Literare (CDPL, pe scurt) organizează lunar în Club A din București câte un eveniment dedicat unei edituri, unui scriitor, toate românești. Am participat în trecut la câteva evenimente organizate de ei.

Însă, când ai ca invitat editura Nemira, nu poți comprima 24 de ani de existență pe piață într-o discuție de 30 de minute, drept pentru care aseară abia, abia ne-am lăsat duși pe la ora 22.00. Și ce ani! Doamne și ce cărți!

Așa că am pornit puțin timid, dar am pornit cu începutul și asta literalmente, pentru că s-a plecat de la cum s-a gândit Valentin Nicolau să fondeze editura, cum i-a dat numele “Nemira”. Toată lumea știe despre Munții Nemira aparținând Carpaților Orientali. Însă nu toată lumea știe că Valentin Nicolau a fost geofizician de formare profesională și un pasionat de drumeții montane. Apoi, mai avem o explicație a numelui: nemira în latină înseamnă cu siguranță. Și cu siguranță că domnul Nicolau a făcut totul pentru  ca această editură nu numai sa ființeze, dar să ducă stindardul românesc către un nou secol. Nemira a fost prima editură de la noi care a publicat autori români de science fiction și fantasy și nu se dezminte nici acum: ați aflat despre concursul de debut literar? Uite aici.

Sunt multe de spus despre Nemira. S-a discutat despre coperți de cărți, despre legăturile cu agenții literari (ce-i aia?) și editurile de afară, despre târgurile de carte din Europa, în speță cel de la Frankfurt, la care Nemira participă încă din 1993. S-a discutat despre din ce moment și cum se face promovarea unei cărți, despre blogul Nemira, despre Clubul de carte Nemira, care, iată, mai are puțin și împlinește 3 ani de existență.

Am văzut câteva filmulețe din arhiva personală a familiei Nicolau despre începuturile editurii, despre interviuri (Bill Fawcett) despre târg de carte, s-a discutat despre ce și cum este Nemira în viața de zi cu zi.

Am avut parte de 3 lecturări, toate în premieră, din cărți nepublicate încă:

Cristina Andrei, autoarea cărții “Abonatul nu poate fi contactat“, Marian Truță – jumătatea autorului bicefal al romanului “Vegetal” și ultimul, însă cel care ne-a făcut literalmente să râdem până cădem sub scaune, nimeni altul decât Sebastian A. Corn, autorul romanului “Ne vom întoarce în Muribecca“. Țin să precizez că ultimele romane au fost îndelung dezbătute și discutate în cadrul a două ediții separate ale Clubului de carte Nemira, unde am avut plăcerea să avem și autorii invitați.

Acum vă las să vă delectați cu câteva poze făcute aseară în Club A:

http://andreeaw.sunphoto.ro/CDPL_-_28_oct_2015

ROMCON SUCEAVA 2015

Pentru mine a fost prima dată când am participat la întâlnirea anuală a scriitorilor și cititorilor de SF&F din România.

Ediția de anul trecut nu a putut avea loc, până la urmă, din lipsa fondurilor. Păcat: mi-ar fi plăcut să particip. Anul acesta a avut loc cea de-a 36-a întâlnire. Nu știu altă dată cum a fost, dar am înțeles că organizatorii se așteptau la vreo 30 de participanți și s-au trezit cu vreo 70. Cred că asta spune destule, nu?

Organizarea? Eu zic că a fost bună, pentru că:

-Am avut de ales între două locuri de cazare, în condiții similare: căminul studențesc care se află vis-a-vis de Observatorul Astronomic (acolo unde au avut loc marea majoritate a conferințelor) și Hotelul Bucovina, aflat la o distanță de aproximativ 15 minute de mers pe jos.

– Am avut posibilitatea să cumpărăm bonuri de masă (70 lei pentru 6 mese) la restaurantul Old Times”, unde am fost așteptați și serviți de către o echipă întreagă. De menționat că restaurantul se află la jumătatea distanței dintre cămin și hotel. Meniurile au fost prestabilite, dar m-aș fi așteptat la niște specialități locale, să pătrundem mai bine în sânul Bucovinei.

– Venind de la așa distanțe mari, am fost introduși direct în miezul problemei: lansări de cărți, prezentare de galerie de artă. Editurile abia au găsit timp să scoată cărțile la vânzare.

-Nimeni nu s-a gândit că majoritatea celor prezenți nu cunosc orașul și slavă Domnului, ar avea ce să vadă: muzeul de științele naturii, Hanul Domnesc, muzeul de etnografie care este așezat lângă Cetatea de Scaun. Așa că, ne-am văzut nevoiți să renunțăm la participarea la conferințele de sâmbătă dimineață în favoarea cunoașterii orașului. Atelierul de pictură care funcționează în cadrul muzeului de științe naturale avea lucrările expuse la etaj. Copiii au desenat și au făcut din lut tot felul de animale.

Dar haideți să trecem la lucrurile cu adevărat serioase.

Ce a însemnat ROMCON 2015? În primul rând am reușit să dăm fețe unor nume cu care discutam online, apoi am reușit un lucru fără precedent în istoria SF-ului românesc: unirea în spirit și în simțire a cluburilor din țară rivale în mediul online.

Să o luăm cu începutul. Tema din acest an a ROMCON-ului a fost “Teroarea și terorismul în ficțiunea speculativă” – de actualitate, putem spune, dacă deschidem televizoarele sau citim știrile.

Prima zi, prima modificare: în cadrul sălii de lectură a bibliotecii universitare, în corpul F, trebuia să aibă loc lansarea cărților:

-Antologia Helion, vol.1 (Clubul Helion – Timișoara) http://www.helionsf.eu/

-Liviu Surugiu și-a prezentat cele două volume tipărite până acum: “Atavic” și “Iubire și moarte pentru totdeauna”. (SRSFF – București) http://www.srsff.ro/

-Doina Roman a prezentat cele două volume din trilogia “Pragul”.

-“Sălașul avatarilor” – volum de poezie aparținând doameni Mihaela Muraru – Mândrea (Centrul String – București) http://centrulstring.ro/

-Ciprian Iulian Șoptică – “Gândirea dogmatică în gnoseologia lui Lucian Blaga” și “Trăind în iluzia superiorității”.

Lansările au avut loc, însă, în holul Observatorului Astronomic, acolo unde mai apoi am admirat lucrările expuse de doamna Mihaela Muraru – Mândrea și Antonio Stanca. Iar ca ordine, au fost inversate.

Fiind destul de târziu, am purces spre restaurantul “Old Times” pentru cină, masă care s-a mutat apoi la parter, unde, în sunetul sticlelor și al halbelor cu bere, al paharelor cu diverse licori, am discutat pe larg probleme arzătoare: necesitatea existenței unui Regulament de Funcționare (ROF), necesitatea înființării unui concurs de texte special pentru ROMCON, premiate în cadrul convenției, necesitatea existenței unor criterii clare de acordare a premiilor, necesitatea planificării manifestării în cele mai mici detalii, obținerea de sponsorizre din timp. Cele mai importante puncte asupra cărora am căzut de acord sunt definirea categoriilor pentru premiere (cam ca la premiile ce se dau pe afară – aruncăm și noi un ochi peste gardul vecinului), înființarea unui juriu imparțial și obiectiv format din cititori pasionați, nu din scriitori. Ei, aici e aici, ne uităm puțin la participanți și realizăm că 99,99% sunt scriitori, editori, publiciști. Și atunci unde e fandomul? Care fandom? Cei care citesc? Păi ei nu știu nici de existența cluburilor de carte, nici de existența cenaclurilor. Cum să știe de existența ROMCON-ului? Am spus că anul acesta a fost cea de-a 36-a ediție?

Și uite așa s-a încheiat prima zi, când obosiți fiind de drum, am plecat spre paturile noastre pe la 3 dimineața.

A doua zi, sâmbătă, după mic dejun am plecat să colindăm orașul. Am ajuns la centrul de informare turistică unde am primit o hartă și toate lămuririle necesare pentru a ajunge la mai multe obiective. La muzeul de științele naturii m-au impresionat foarte mult lucrările copiilor din cadrul atelierului de pictură și modelare (lut) și ne-am distrat căutând ariciul dintr-o vitrină, apoi am mâncat câte o înghețată în drum spre ceea ce a fost odată Hanul Domnesc, unde am început să recunoaștem vase pe care le au (sau le aveau) și bunicii noștri în casă și în bătătură. Am plecat îmbătați de aducerile aminte din copilărie și de mirosul caselor bunicilor, cu ștergarele și cearșafurile țesute la război, cu hambarele pline de grâne și cu vasele din lut ars în care găteau și mâncau. Apoi am plecat vitejește, prin pădure, către Cetatea de Scaun a Moldovei (deși ca regiune ne aflam în Bucovina). Lung a fost drumul și obositor, pentru pantofari, dar a meritat din plin. Însă am văzut încă o dată, că nu suntem în stare să păstrăm identitatea națională și nu știm să profităm de ceea ce ne-a rămas de la străbuni pentru a pune pe picioare turismul românesc: nu avem indicatoare pe parcursul drumului prin pădure, nu avem ghid și nici un fel de explicații odată ajunși la Cetate. Și să aud un străin spunând there are no signs” nu mi-a picat bine deloc. Mai mult decât atât, găsești Cetatea plină de cabluri electrice, de semne “EXIT” și de detectoare de fum. Oare piatra arde? Poate, altfel nu-mi explic prezența detectoarelor de fum peste tot în interiorul unei cetăți făcute în întregime din piatră. De altfel, vizitatorii sunt avertizați prin indicatoare nenumărate să nu fumeze în interiorul cetății (e cetate, e afară, e din piatră).

Obosiți și arși de soare ne-am îndreptat către restaurant pentru masa de prânz, după care spre o binecuvântată scaldă.

Apoi a venit a doua schimbare din program: telefoane și mesaje precipitate care spuneau că la ora 17 se vor decerna premiile, decalate cu o zi.

După împărțirea premiilor, pozele cu câștigătorii și felicitările de rigoare am făcut (din păcate) un mic popas la Planetariu. Din păcate, pentru că timpul petrecut printre astre a fost mult prea puțin față de cât mi-aș fi dorit.

Seara s-a încheiat cu un concert de pomină al trupei bucureștene de rock gothic “Tiarra”, aflată în turneu prin țară și găsită într-un moment propice la Suceava. Puțin după miezul nopții ne-am găsit paturile care abia așteptau să ne odihnească, mai ales că în acea seară pe strada cu Observatorul a fost o pană de current de câteva ore.

Și, abia când ne obișnuisem cu locurile, cu oamenii, a venit ultima zi a ROMCON-ului. După micul dejun obligatoriu am plecat, cu mic, cu mare, în sala din Observator, acolo unde, trei colegi de breaslă ne-au făcut cel mai frumos cadou: s-au apucat să muncească la o bază de date națională cu scrierile (povești, povestiri, schițe, volume, nuvele, romane) apărute pe parcursul anului 2014. Au nevoie de ajutor pentru publicațiile apărute acum mai bine de 10 ani, despre care nu se găsește mare lucru online. Colegii sunt: Alexandru Lamba, redactor șef la Gazeta SF, membru Club ANTARES; Lucian Dragoș Bogdan, scriitorul alba-iulian și, nu în ultimul rând, Daniel Timariu – membru Helion Timișoara, cel care a construit site-ul http://romconsf.ro/

Învigorați de cei trei muschetari moderni, care se bat cu morile de vânt online pentru găsirea datelor necesare, am asistat la următorul eveniment: “Revistele SF românești actuale – strategii de funcționare”, unde amfitrioni ne-au fost: Marian Truță (SRSFF – București), Alexandru Lamba, redactor șef la Gazeta SF, Cornel Secu – Helion Timișoara.

Apoi am făcut o mică pauză în care am ieșit pe terasă și am văzut prin telescop petele de pe Soare. Fascinantă, lumea astrelor.

Ultimul act academic al acestei întâlniri a fost reprezentat de conferința susținută de către profesorul universitar și scriitorul de SF Lucian – Vasile Szabo Elemente SF în postumanism”.

După ce ne-am lămurit cum e cu monstrul lui Frankenstein și că SF se scrie de când lumea, am luat ultima masă împreună (cei care nu am plecat dis de dimineață spre casă) și am trecut la cel mai greu lucru de pe parcursul acestor 2 zile: făcutul bagajelor pentru întoarcerea la viața cotidiană.

Deși puțini, nu am putut pleca înainte de a-l asculta pe domnul Cornel Secu (Helion –Timișoara) explicându-ne care sunt categoriile, cerințele și premiile pentru concursul “România peste 100 de ani”. Vor fi trei secțiuni:

-idee până în 15.000 de semne (pot fi scrise cu liniuâă, de la capăt, nu trebuie neapărat alcătuit un eseu), unde premiul I va fi de 1.000 lei, al doilea de 750 lei și al treilea de 500 lei.

– scenariu până în 40.000 de semne, unde premiul I va fi de 2.000 lei.

-Nuvelă (roman) până în 80.000 de semne, unde premiul I va fi de 2.500 lei.

Lucrările au ca termen de predare august 2016.

În clinchet de coniac de casă și vin din podgoria Helion ne-am luat rămas bun de la ROMCON 2015.

Concluzie: Merită să mergi la orice târg de carte, convenție, lansare. Cunoști scriitori români în viață, le poți împărtăși ideile tale, părerile tale despre scrierile lor (au nevoie de asta), îți faci prieteni și contribui la închegarea fandomului românesc de ficțiune speculativă, care este acolo, undeva, așteptând latent să-i fie trezit interesul de manifestări în ton cu timpurile pe care le trăim. Din păcate, ne canonăm în clișee vechi de peste 30 de ani cu care nu vom atrage tinerii.

Lucruri bune cu care am plecat de la ROMCON 2015 Suceava:

-construirea unei baze de date naționale cu publicările și publicațiile din anul curent (ceea ce va fi un instrument și un ajutor pentru decernarea premiilor de la anul, indiferent de organizația care le conferă).

-ROMCON-ul e al nostru și de aceea ne vom uni eforturile pentru organizarea pe care o dorim. Nu va mai exista o singură asociație care se va zbate să-l planifice, ci vom contribui cu toții, indiferent de clubul din care facem parte.

Și ideile bune nu se opresc aici.

http://fantastica.ro/conventia-nationala-de-fictiune-speculativa-si-viitorologie-romcon-2015/

Galerie foto:

http://andreeaw.sunphoto.ro/ROMCON_SUCEAVA_2015

Clubul ANTARES din Brasov

Într-o sâmbătă frumoasă, în data de 05 septembrie 2015 am plecat cu colega Georgiana Vlădulescu spre Brașov, unde a avut loc cea de-a treia ediție a proaspătului reînviat CLUB ANTARES.

Europa întreagă îți oferă tot felul de facilități în timpul călătoriei cu trenul, unele plătite, altele gratuite: sandwichuri, băuturi (apă, ceai, suc, cafea), wi-fi. În țărișoara noastră dragă SNCFR nu doar că nu-ți asigură nimic altceva în afară de niște vagoane pe roți, dar dacă e vară afară faci saună până la destinație. De data aceasta am nimerit într-un tren “vechi”, cu compartimente ca pe timpuri și fără prize, deci pas să lucrezi pe laptop mai mult decât te ține bateria.

În gara din Brașov am fost așteptate de către unul dintre amfitrioni, scriitorul local Nicolae Dobre și soția acestuia, care ne-au preluat de pe peron și ne-au dus cu mașina până în spatele Pieței Sfatului, unde am intrat în micuța și cocheta Librărie OKIAN, acolo unde au loc întâlnirile Clubului ANTARES.

Am urcat la mansarda librăriei, unde funcționează o ceainărie și unde am fost întâmpinate de către ceilalți membri fondatori: Gheorghe Tănase – un ufolog entuziast, Anamaria Borlan – specialist în cultura asiatică, scriitorii: Voicu Bugariu, Rodica Bretin și Alexandru Lambă, care este și redactorul șef al revistei online “Gazeta SF”. Din public a facut parte și Camelia Onciu, jurnalist cu reputație, cea care se face “vinovată” de publicarea în “Monitorul Expres” a invitației adresate publicului larg de a participa la întâlnirile clubului ANTARES. În total cred că au fost cam 15 – 20 de participanți, care au primit fiecare câte un tichet pentru tombola cu premii în cărți care se organizează de fiecare dată.

Primul subiect pe ordinea de zi a fost un material documentar despre “Spielberg cenzurat?” relevând fapte din culisele filmului Close Encounter of the Third Kind, Întâlnire de gradul trei (1977, scris și regizat de Steven Spielberg) prezentat de către domnul Gheorghe Tănase.

Al doilea subiect a fost o scurtă expunere a evenimentelor lunii septembrie, prezentată de Anamaria Borlan, unde am aflat, printre altele, că:

  • pe 1 septembrie începe anul academic în lume, dar și anul ecleziastic în Biserica Ortodoxă Estică;
  • simbolurile lunii septembrie sunt: safirul (ca piatră prețioasă), asterul (ca floare), semnul zodiacal este reprezentat de către Fecioară și Balanță, simbolul astrologic este jumătate Luna, jumătate Venus.

După care a venit rândul lui Nicolae Dobre să ne citeasca o scurtă proză intitulată „Hector, mecanicul intergalactic” asupra careia toată lumea prezentă a cazut de acord că este doar un fragment dintr-un roman space opera și nu o poveste de sine stătătoare, o descriere a personajului principal, Hector și o introducere în lumea respectivă.

Printre picături am povestit despre cine este și ce vrea să facă SRSFF în continuare, dar și despre reînnoirea legăturilor cu colegii din țară, despre aplaudarea inițiativelor de genul clubului ANTARES pe care-l așteptăm să crească și de la care vrem să auzim numai vești bune.

Ultimul punct dezbătut la întâlnirea de sâmbătă, 5 septembrie 2015 a fost un reportaj despre un subiect recent dezvăluit, cazul submarinului USS Trepang, care s-a întâlnit în marea Arctică, în martie 1971, cu un grup de OZN-uri de mari dimensiuni.

În final, am fost invitați să participăm cu mic, cu mare, la următoarea ediție, cea din 3 octombrie 2015, care va fi una aniversară: se vor implini 34 de ani de la inființarea clubului ANTARES, care există din octombrie 1981.

LA MULȚI ANI! Și la mai mare!

http://fantastica.ro/cronica-de-cenaclu-srsff-in-vizita-la-clubul-antares-brasov/

[envira-gallery id=”73″]

EAST EUROPEAN COMIC CON MAI 2015

Cu părere de rău s-a terminat și a treia ediție a convenției East European Comic Con, care a avut loc în perioada 8 – 10 mai 2015 la București, în incinta ROMEXPO SA.

Organizarea a fost foarte bună, mi s-a parut fluidă mișcarea în interiorul pavilioanelor alocate acestui eveniment, astfel: primul lucru bun a fost faptul că partea de jocuri a fost complet separată de partea de staduri de vânzare, autografe, poze și paneluri. Sala în care s-au ținut panelurile actorilor a fost foarte bine așezată, cu locuri multe, cu 2 ecrane mari pe care cei din spatele sălii au putut urmări protagoniștii (deși se vedea destul de bine ce se întâmplă pe scenă chiar dacă stăteai pe scaun). Astfel, pavilionul C3 a găzduit peretele VALAR MORGULIS care a trezit un real interes cu al său mesaj “ALL MEN MUST DIE, BUT BEFORE I DIE…”, Dr. Who Tardis și sala pentru panelurile principale care s-a dovedit a fi arhiplină la proba de costume (cosplay).

Pavilionul C2 a fost ocupat de standurile sponsorilor, dintre care amintim HBO și BCR, iar pavilionul C1 a fost ocupat la parter cu sala de prezentări Kiss FM, standurile vânzătorilor, dintre care amintim: HAC = Harap Alb Continuă, Abația, editurile Nemira și RAO, librăria Cărturești, Faber Castell, etc., precum și cu tronul de fier și simulatorul bătăliei de la Black Waters, ambele prezentând un interes crescut din partea celor care au trecut pragul convenției.

Ar mai fi de menționat că la standul Abația (bandă desenată) s-au găsit de cumpărat, pe lângă banda desenată proaspăt lansată, insigne, tricouri, semne de carte, cărțile semnate de Dan Doboș, trilogia “Abația”, precum și romanul “Demnet”, iar domnul Doboș a fost prezent mai tot timpul la stand pentru autografe și discuții. De asemenea, tot oamenii de la banda desenată Abația” au avut o cabină pentru fotografii în care participanții la convenție au putut imortaliza momentele petrecute.

Tot la parter au fost amplasate cabinele pentru fotografiile cu actorii invitați la convenție, precum și cele pentru autografe, care au fost foarte bine semnalate prin scrierea în partea de sus a fiecărei cabine a numelui actorului respective, dar și a activității desfășurate acolo, “autograph”, respectiv “photo op”.

La etajul pavilionului C1 a fost ceea ce s-a numit “Aleea artiștilor”, unde am putut regăsi nume “grele” din industria bandei desenate: Puiu Manu alături de artiștii internaționali: Marco Santucci, Sycra Yasin și alții.

Pavilioanele C4 si C5 au fost dedicate jocurilor de tot felul: pentru PC, console, cărți de joc si diverse table de joc, au fost concursuri pentru pasionații de jocuri, turnee, vânzătorii de echipamente au fost și ei prezenți, precum și sponsorul Orange. Surpriza cea mai frumoasă din această zonă au constituit-o “pinball machines” și mesele cu jocuri de fotbal, la care se pot juca 2 oameni, controlând jucatorii cu ajutorul unor manete externe.

Evident, atracția cea mare a constituit-o panelurile actorilor, care au avut loc pe parcursul celor 3 zile de convenție, după cum urmează:

Vineri seara, primii doi care au luat contact cu publicul din România au fost Kristian Nairn, un DJ de origine irlandeză, care a avut primul rol în serialul de mare success produs de HBO “The Game of Thrones” unde l-a interpretat pe Hodor şi tânărul actor de origine asiatică, dar născut şi crescut în Vancouver, Canada, Osric Chau, cunoscut publicului din serialul “Supernatural” unde a interpretat rolul unei fantome.

Cei doi actori au povestit despre experienţe personale şi profesionale, au răspuns la întrebările publicului, au fost foarte deschişi şi chiar emoţionaţi.

Kristian Nairn a povestit despre cum a fost la audiţia pentru rolul Hodor, a povestit despre călătoriile prin lume în calitate de DJ.

Osric Chau a povestit despre experienţa lui ca actor in China, despre lecţiile de arte marţiale pe care le-a luat, despre experienţele din adolescenţă, precum şi despre experienţa de pe platourile de filmare la serialul “Supernatural”.

A doua zi, sâmbătă, a debutat cu vizionarea trailerului filmului DxM, care va ieși pe ecrane în cursul anului 2016, apoi a avut loc panelul actorului britanic Dan Starkey cunoscut publicului pentru rolul din “Dr. Who”.

După amiază, după nebunia cozilor la poze, autografe, au avut loc panelurile actorilor principali invitați în cadrul acestei convenții, astfel, începând cu ora 17, primul care a luat contact cu publicul din România și care a fost piece du rezistence a acestei ediții de East European Comic Con a fost nimeni altul decât Manu Bennett, cunoscut publicului pentru rolurile DeathStroke în serialul “Arrow” și Crixus în serialul “Spartacus”. Manu Bennett a povestit publicului cum a ajuns să primească rolul Crixus, a răspuns de asemenea la întrebări și a întreținut atmosfera ca un adevărat entertainer. Spre sfârșitul timpului alocat pentru panelul său a avut oameni din public pe scenă, pe care i-a împărțit in 2 tabere și împreună cu care a făcut o mică demonstrație de haka dance, povestindu-ne câte puțin despre originea sa de Maori.

După o asemenea distracție publicul s-a calmat puțin sub îndrumarea actorului australian John Noble, cunoscut pentru rolurile Denethor din seria de success “Lord of the Rings”, după cărțile cu același titlu scrise de către britanicul John Ronald Reuel Tolkien (J. R.R. Tokien) și Walter Bishop din serialul “Fringe”. John Noble, după cum îi spune numele, mi-a lăsat impresia unui nobil englez, fără a avea scorțoșenia caracteristică britanicilor, însă având o anume prestanță și un anume mod de a vorbi, de parcă ar fi vorbit cu copiii lui și de parcă un bunic ți-ar explica pe înțelesul tău lucruri din lumea asta mare.

Utimul panel din seara de sâmbătă a fost ținut de actorul american Robert Lyle Knepper, cunoscut publicului larg pentru rolul pedofilului Theodore “T-Bag” Bagwell din serialul de mare success “Prison Break”. El este cel care a spus că s-ar putea să se reia filmările pentru un nou sezon din acest serial, dar nu avea mai multe amănunte. Cu o carieră de actor de 30 de ani, Robert a avut ce să povestească, însă, momentul de mare emoție al serii l-a constituit povestea despre experiența pe care Robert a avut-o la Cluj Napoca in 1985, pe când a venit cu o trupă de teatru să joace Zbor deasupra unui cuib de cuci”, în care l-a avut alături, pe scenă, la vremea respectivă, pe nimeni altul decât Ion Caramitru, pe care spera să-l reîntâlnească cu ocazia acestei vizite in România.

Duminică dimineața am fost intâmpinați de o vreme noroasă și ploioasă, parcă în acord cu lacrimile vărsate cu o seară în urmă atât de actorul american Robert Lyle Knepper, cât și de o parte din publicul prezent.

Primul panel la care am participat a fost “Ambasadori SF” prezentat de Alex Lamb, redactor şef la Gazeta SF, Florin Stanciu în calitate de membru SRSFF (Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy), care are în grijă revista online “Fantastica” şi Andreea Sterea, director la Crux Publishing. Din păcate a fost cam puțină lume în public, însă, s-a creat un precedent, s-a făcut un prim pas şi de acum încolo, deschisă-i calea, vorba poeziei. Până la acest moment panelul a fost bine primit de către comunitatea cititorilor, a scriitorilor şi a editorilor de SF&F, aşa că, eu personal sper să avem parte de cât mai multe astfel de momente, de popularizare a scriitorilor români de science fiction şi fantasy. De asemenea sper ca sfaturile pe care le-au dat băieții pentru cei ce vor să scrie, însă se tem de urmatorii paşi până la publicare, să fie de folos şi să facă puțină lumină în lumea aceasta destul de restrânsă şi aproape ermetică a scriitorilor români.

De la ora 13 a avut loc al doilea panel al actorului australian John Noble în cadrul căruia a răspuns la întrebările celor care nu au fost sau care nu au apucat să pună întrebări în timpul sesiunii de sâmbătă.

De la ora 15 a urcat pe scenă, din nou, actorul american Robert Lyle Knepper care a fost adânc mişcat de reacția publicului după sesiunea de sâmbătă şi care a plecat acasă cu 2 cadouri din România: o sticlă de pălincă şi un album despre țara noastră frumoasă şi dragă, pe care Robert a mai vizitat-o acum câțiva ani cu prilejul unor filmări.

De la ora 16 s-a dezlănțuit nebunia, pentru că a venit rândul lui Manu Bennett, care de data aceasta a făcut 2 tabere pentru haka dance: una pe scenă şi cealaltă în public.

Manu a făcut deliciul publicului în aceste 2 zile de convenție cu cadoul primit de la CEO-ul firmei Black Hawk Security care a asigurat pentru prima dată paza la acest eveniment, Andrei Irode, o trotinetă. Şi aşa s-au plimbat băieții cu trotinetele timp de 2 zile (Manu şi Andrei) cam pe toată întinderea disponibilă a pavilionului Romexpo, printre expozanți, vizitatori şi chiar prin sala unde s-au ținut panelurile invitaților principali, în timp ce Robert Lyle Knepper era pe scenă, însă, aşa cum a promis, i-a platit-o lui Manu venind în timpul panelului său la microfonul la care publicul adresa întrebări şi l-a provocat să ne povestească despre scufundarea cu rechinii.

Mai mult decât oricare alt actor pe care am avut prilejul să-l văd la edițiile anterioare ale East European Comic Con Manu Bennett a împărtăşit celor care au participat la convenție întâmplări de la filmări şi din viața sa profesională, dar şi din viața personală.

Din câte ştiu, Manu este într-o mică excursie prin România, undeva spre Cluj Napoca.

De la ora 17 a revenit pe scenă cel mai tânăr dintre actorii invitați la această ediție, canadianul de origine asiatică, Osric Chau care a plecat plângând de emoție după ce 3 puştoaice i-au dat într-o punguță pentru cadou o ciocolată ROM. Printre altele, Osric a fost întrebat cu ce preconcepții a venit în România şi ce părere are acum despre noi, iar el a spus că încă are impresia că Transilvania este un loc imaginar, deşi i-a fost recomandat să viziteze castelele.

Cel care a închis convenția din acest an a fost Kristian Nairn.

Noutățile de la această ediție au fost bine primite şi de bun augur, zic eu, sper ca prima colaborare cu Black Hawk Security să se transforme într-un contract de lungă durată, să devină o tradiție.

A fost cea mai bună ediție de până acum a East European Comic Con din toate punctele de vedere.

Concluzia a fost unanimă că actorii s-au simțit foarte bine şi au promis să revină în concedii, să ne viziteze țara.

Sperăm că ediția de anul viitor va aduce mai multe surprize plăcute şi sperăm să reuşim să integrăm şi fenomenul SF&F în cadrul acestui festival dedicat imaginarului sub toate formele sale: film, cărți, jocuri, bandă desenată.

Mulțumim organizatorilor, voluntarilor si staffului care a avut grijă ca lucrurile să se desfăşoare în bună regulă.

Mulțumim celor 2 amfitrioni internaționali că ne susțin şi ne încurajează şi să fie siguri că ne vor lipsi până data viitoare: Shookie şi Ken!

Şi nu uitați: mergeți la filme, plătiți bilete, cumpărați bandă desenată şi jocuri originale ca să putem să ne bucurăm şi în viitor de această minunată manifestare!

http://revista-galileo.ro/east-european-comic-con-editia-a-3-a-de-vara-2015/

Galerie foto și video:

http://andreeaw.sunphoto.ro/EECC_2015_PRIMA_ZI

http://andreeaw.sunphoto.ro/EECC_2015_A_DOUA_ZI

http://andreeaw.sunphoto.ro/EECC_2015_ULTIMA_ZI_-_A_TREIA

https://www.youtube.com/watch?v=ELx0yzod5Io

https://youtu.be/JR8sW040Mko

https://youtu.be/mZigf2PlmVg

http://youtu.be/fJeccdhSRHo

https://youtu.be/Nr2-Y5P2yjI

https://youtu.be/PbfmBE5VDHk

https://youtu.be/0An9Dvxl7V4

https://youtu.be/o4a2vv7xf7s

https://youtu.be/6nXVgpA1nHk

https://youtu.be/ASwxPja2XxU

Page 3 of 3

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén